Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz, aducand date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalitatii copilului. Aceasta se realizeaza in functie de necesitatile si mai ales de posibilitatile copilului, folosind probe adecvate varstei si nivelului de dezvoltare:

  • evaluarea dezvoltarii neuropsihice prin folosirea de scale de dezvoltare neuropsihologica a copilului ofera date privind socializarea, comportamentul, limbajul, autonomia, dezvoltarea cognitiva, motricitatea.
  • detectarea tulburarilor de dezvoltare se face prin evaluarea nivelului de dezvoltare a fiecarei arii: socializare (relationarea cu grupul de varsta, modul in care indeplineste cerintele, solicita si impartaseste interesul sau placerea); limbaj (auz, intelegere, vocabular, exprimare); cognitiv; autonomie personala; motricitatea fina (coordonarea ochi-mana, manuire de obiecte mici) si grosiera (mers, sarit, miscare ampla).
  • evaluarea atentiei: concentrarea, stabilitatea, distributivitatea.
  • evaluarea memoriei vizuale si a memoriei auditive
  • evaluarea creativitatii copilului
  • capacitatea de analiza si sinteza si memorarea pe termen scurt;
  • evaluarea dispozitiei, prezenta sau absenta manifestarilor de depresie/anxietate/fluctuatii ale dispozitiei
  • evaluarea personalitatii fie prin metode proiective, fie prin chestionare si scale specifice
  • evaluarea dezvoltarii cognitive si evaluarea coeficientului de inteligenta


Evaluarea psihologica reprezinta primul pas in procesul de autocunoastere. In acest sens, se folosesc teste pentru a obiectiva structura personalitatii, pentru a determina stadiul dezvoltarii, pentru a cunoaste punctele de putere sau cele slabe ale persoanei.

Evaluarea comportamentului este necesara pentru a stabili un program de lucru in hiperactivitate, autism. Rezultatele  obtinute vor fi interpretate din punct de vedere clinic, corelate intre ele, pentru a obtine o evaluare a starii clinice.

Tendinta actuala de a prelua mecanic rezultatele de pe programul calculatorului nu ajuta beneficiarul evaluarii (client, medic, psiholog clinician) sa inteleaga complexitatea starii clientului evaluat. De aceea, este necesara o pregatire aprofundata pentru utilizarea rezultatelor testelor si interpretarea lor din perspectiva clinica. Astfel vom intelege o tulburare de invatare, o reactie depresiva care se manifesta intr un context specific fiecarei persoane.

Evaluarea este utila  si in cazul persoanelor ce doresc descoperirea unor aspecte noi ale personalitatii. De asemenea, este importanta si pentru stadiile timpurii ale dezvoltarii, in vederea accentuarii unor abilitati speciale.

Nici un program terapeutic nu este corect sa inceapa fara evaluarea persoanei.

Este adevarat ca evaluarea psihologica inseamna multa munca, capacitatea de a interpreta si conceptualiza intr un raport de evaluare, inseamna gândirea despre fiecare client in parte, inseamna timp si creativitate. Cu cât evaluarea ofera informatii mai multe, profunde, specializate, cu atât programul de interventie va fi mai focusat pe client si mai de succes.

Sa fim curiosi in legatura cu noi insine, si astfel vom avea un acces mai bun catre ceilalti.

 

Viorica Paun

Psiholog clinician principal



Evaluare QI (coeficient inteligenta- teste RAVEN, WISC);

Evaluare cu teste specifice (ADI-R, ABAS, NEPSY) a copiilor cu Tulburari din spectru autist, ADHD, tulburari de invatare;

Evaluare psihologica pentru definirea profilului de dezvoltare socioemotionala;

Fisa psihologica pentru comisii medicale si de orientare scolara;

Certificat A5.

Ce este evaluarea psihologica? 

Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz, aducand date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalitatii copilului. Aceasta se realizeaza in functie de necesitatile si mai ales de posibilitatile copilului, folosind probe adecvate varstei si nivelului de dezvoltare:

  • evaluarea dezvoltarii neuropsihice prin folosirea de scale de dezvoltare neuropsihologica a copilului ofera date privind socializarea, comportamentul, limbajul, autonomia, dezvoltarea cognitiva, motricitatea.
  • detectarea tulburarilor de dezvoltare se face prin evaluarea nivelului de dezvoltare a fiecarei arii: socializare (relationarea cu grupul de varsta, modul in care indeplineste cerintele, solicita si impartaseste interesul sau placerea); limbaj (auz, intelegere, vocabular, exprimare); cognitiv; autonomie personala; motricitatea fina (coordonarea ochi-mana, manuire de obiecte mici) si grosiera (mers, sarit, miscare ampla).
  • evaluarea atentiei: concentrarea, stabilitatea, distributivitatea.
  • evaluarea memoriei vizuale si a memoriei auditive
  • evaluarea creativitatii copilului
  • capacitatea de analiza si sinteza si memorarea pe termen scurt;
  • evaluarea dispozitiei, prezenta sau absenta manifestarilor de depresie/anxietate/fluctuatii ale dispozitiei
  • evaluarea personalitatii fie prin metode proiective, fie prin chestionare si scale specifice
  • evaluarea dezvoltarii cognitive si evaluarea coeficientului de inteligenta