Educația sexuală începe de la vârste mici, în familie, iar atitudinea copiilor și adolescenților față de sexualitate depinde atât de momentul cât și de modul în care părinții aleg să împărtășească cu copilul informații despre acest subiect.  Copiii care primesc încă de mici mesaje corecte legate de sexualitate vor avea o dezvoltare psihosexuală echilibrată și vor fi mai puțin expuși riscului de abuz sau alte incidente cu conotație sexuală.

Până la 2-3 ani, părinții îi pot învăța pe copii denumirea corectă a zonelor genitale, într-un mod cât mai firesc, la fel cum le sunt prezentate și celelalte părți ale corpului, fără a renunța la denumirile de ”alint” (”păsărică, cocoșel etc.”).

După vârsta de 3 ani, odată cu integrarea în colectivitate, copiii ajung să devină conștienți de diferențele dintre sexe, remarcă diverse cuvinte cu conotație sexuală, sunt mai expuși la diverse imagini sau mesaje din media și apare, în mod firesc, curiozitatea. Întrebările ajung să fie uneori stânjenitoare pentru părinți și adresate în cele mai nepotrivite momente.

Este important ca părintele să reacționeze la fel de spontan, oferind copilului răspunsuri adecvate capacității sale de înțelegere, fără să certe sau să pedepsească  copilul, sa-i interzică să abordeze subiectul sau să se arate îngrozit/rușinat. Copilul nu este interesat de activitatea sexuală în sine ci mai degrabă, de ex. de locul de  unde vin copiii, de diferențele anatomice dintre sexe, aceasta fiind o curiozitate superficială (pur și simplu, perioada lui ”de ce?”).

Copilul poate fi ajutat să își însușească un limbaj adecvat și o atitudine sănătoasă legată de intimitate sau atingere (atingeri potrivite vs nepotrivite). Atunci când părintele va considera nepotrivite anumite gesturi sau atitudini pe care copilul le manifestă în public poate oferi explicații: ”există anumite locuri unde putem să ne dezbrăcăm sau să ne atingem părțile intime – la toaletă, în camera ta”, ”numai în prezența persoanelor foarte apropiate ne putem expune și doar atunci când ne simțim confortabil”.

Părintele poate face baie cu copilul sau în prezența acestuia până la vârsta la care apare pudoarea (6-12 ani) – copilul se va arăta deranjat dacă părintele intră peste el în baie, se va rușina atunci când este expus la nuditate sau când se fac anumite remarci despre sexualitate).

După vârsta de 8 ani i se pot oferi copilului informații mai amănunțite legate de dezvoltarea sexuală, pubertate, menstruație, masturbare, relații sexuale, viol, contracepție, dragoste. Există multe materiale pe care părinții le pot accesa pentru a facilita acest proces și pentru a-i ajuta pe copii să treacă în mod  sănătos prin toate etapele de transformare și maturizare psihosexuală.

Dr. Simona Drugă

Medic psihiatru copii și adolescenți