Raluca Matiaș

Psiholog Clinician

Psihoterapeut

Neuroștiința a demonstrat faptul că ne naștem cu unele circuite funcționale în creier. Dovadă stau nou-născuții care întorc capul spre sursa unui sunet. Copilul aude și recunoaște vocea mamei după venirea pe lume pentru că a auzit-o de mai multe ori pe mama vorbind atunci când se afla în burtica acesteia. Deci noul-născut vine pe lume cu câteva circuite neuronale preconfigurate.

Deloc de neglijat este și zestrea genetică. Genetica și mediul ne definesc ca ființe umane individuale. Pe la vârsta de doi ani, creierul se apropie de mărimea, greutatea și numărul de celule nervoase pe care le va avea la maturitate. De asemenea, circuitele neuronale care nu sunt folosite, sunt închise automat. Creșterea vizibilă a rețelelor nervoase are loc la pubertate, proces ce continuă până în jurul vârstei de 25 de ani. Dezvoltarea lobului frontal se încheie în jurul vârstei de 25 de ani, ultima regiune dezvoltată fiind cortexul prefrontal, zona responsabilă cu coordonarea, concentrarea atenției, capacitate de a lua decizii, elaborarea de planuri de viitor și reglarea comportamentului.

Așadar, aceasta este zona cu cea mai mare plasticitate din creier, zona care dispune de realizarea de noi conexiuni și renuntarea la unele vechi, este zona pe care o folosim pentru a învăța, a ne aminti și a ne schimba. Deci “după vârsta de 25 de ani gândim mai clar și mai bine decât înainte ”, după cum spunea Joe Dispenza. Dar dezvoltarea creierului uman nu se încheie aici. Creierul este extrem de neuroplastic, adică, prin învățare continuă ne putem  remodela creierul pe tot parcursul vieții.

Creierul este rezultanta dintre moștenirea genetică și educatie. Unii cercetători afirmă că partea genetică este răspunzătoare de numai 50% dintre trăsăturile noastre de personalitate. Deci suntem ”pre-definiti” ca și comportamente, aptitudini, trăsături și talente în proporție de numai 50%. Restul depinde de modul în care noi alegem să contribuim la îmbogățirea cu noi conexiuni sinaptice prin învățare și experimentare.

Neuroplasticitatea îi conferă creierului capacitatea de a-și modifica sistemul de interconexiuni, de a învăța din experiențele trăite, astfel încât să evoluăm în permanență. Cum spunea Buddha: „tot ceea ce suntem este rezultatul celor gândite”.

Așadar, dacă noi schimbam modul în care facem lucrurile, creierul se va schimba și el.

Dacă în viața noastră alegem să nu învățam nimic nou, adică nu facem nici o legătură sinaptică nouă și ne bazăm numai pe conexiunile sinaptice moștenite, rezultatul va fi o minte care exprimă în mare măsură doar predispozițiile genetice.

Căi prin care putem crea noi conexiuni neuronale:

–Prin învățare: creierul acumulează noi cunoștințe care devin amintiri ce creează noi rețele neuronale. Atenția are un rol deosebit.

–Prin experiențe noi trăite: experiența creează cele mai puternice și mai durabile conexiuni sinaptice. S-a constatat că aproape tot ceea ce trăim, experimentăm și ne amintim se asociază cu o emoție.

S-a constatat că asocierea este o nouă cale de formare a unor noi rețele nervoase. Învățăm prin asociere și memorăm prin repetare.

Așadar, inițiați noi acțiuni și învățați noi activități! Repetați-le pentru a crea noi rețele neuronale stabile. Creierul are nevoie de noutate pentru a crea alte circuite neuronale.  Schimbarea antrenează neocortexul într-un mod benefic. S-a constatat, de asemenea, că învățarea la orice vârsta înnoiește și îmbogățește numărul de neuroni și previne dezvoltarea de afecțiuni precum Alzheimer sau alte forme de demență.  Învățați, repetați și și fiți creativi!

 

                           Tot ceea ce suntem este rezultatul celor gândite!

                                                                                               Buddha