Stresul este experimentat in multe forme si variaza de la un individ la altul, in functie de nivelul de dezvoltare si de experientele de viata anterioare ale acestuia. Copiii invata sa raspunda la stres din experienta proprie si observand. Cele mai multe situatii stresante pentru copil pot aparea nesemnificative pentru adulti deoarece copiii au putine experiente anterioare din care sa invete cum pot sa le faca fata. De aceea, am incercat sa ilustram in cele ce urmeaza cateva particularitati legate de sursele de stres la copii si adolescenti si semnele si simptomele declansate ca raspuns la actiunea acestora.

In timp ce un anumit nivel de stress este normal si chiar sanatos, copiii de astazi par sa se confrunte cu evenimente stresante de viata la varste din ce in ce mai mici. Un nivel mic de stress apare si atunci cand acestia invata noi deprinderi sau sunt antrenati intr-un joc captivant.

Cu toate acestea, multi parinti considera ca, “ atata timp cat copilul are tot ce-i trebuie, nu are nici o grija, asadar, de ce-ar fi stresat?”. Este mult mai usor pentru un parinte sa identifice nevoile fizice ale copilului său ca alimentatia, hainele, siguranta caminului, un program echilibrat de joaca si odihna, adica tot ceea ce defineste un stil de viata sanatos. Nevoile psihologice si emotionale ale unui copil nu sunt atat de evidente si, cu toate acestea, simptomatologia provocata de factorii stresanti este diversa si poate lua multe forme variabile ca intensitate, de la o banala cefalee pana la fobie, depresie sau criza conversiva.

O anumita cantitate de stres este o componenta normala a vietii de zi cu zi a copilului si poate avea influente pozitive, fiind esentiala pentru viata, deoarece lipsa de presiune determina inactivitate si sentimentul de plictiseala.Totusi, prea multa presiune determina efecte negative asupra eficientei in diverse activitati si asupra starii fizice si psihice, cu rezultate imediate si pe termen lung asupra capacitatii de adaptare a copilului la situatii noi.

Copiii sub 6 ani nu au capacitatea de a privi un eveniment in ansamblu, de a selecta posibilele modalitati de raspuns la un eveniment nou, interesant sau nelinistitor, de a intelege evenimentul separat de propriile sentimente si de a- si adapta reactiile fizice ca raspuns la anumite schimbari.   Conform National Mental Health Association (NMHA) copiii care provin din familii cu un ritm de viata alert, sunt mai predispusi la stress, depresie si scaderea stimei de sine.

Cat de importanti sunt prietenii?

Cel mai vulnerabili la stres sunt copiii care nu au prieteni, deoarece prietenia ii ajuta pe copii sa-si dezvolte capacitatile emotionale si de interactiune sociala. Din prietenie, ei invata sa stabileasca reguli, sa evalueze alternativele si sa ia decizii, invata cum sa comande si cum sa se supuna , cum sa castige si cum sa piarda, ce e bine si ce e rau, ce e corect si ce nu. De asemenea, ajung sa se cunoasca mai bine pe ei insisi, isi intaresc stima de sine. Din prietenie copiii invata ca sunt in acelasi timp unici, la fel ca toti ceilalti, relatiile de acest fel fiind o necesitate pentru dezvoltarea psihologica normala.

Care sunt sursele stresului in copilarie?

Stresul in copilarie poate fi cauzat de orice situatie care cere adaptare si schimbare. Schimbarea este una dintre principalele cauze ale stresului pentru ca solicita o adaptare la situatia nou creata fie prin evenimentul pozitiv, fie prin cel negativ. Cu cat schimbarea este mai relevanta, cu atat ritmul schimbarii si exigenta adaptarii sunt mai mari si stresul mai important. O schimbare nedorita este intotdeauna mai stresanta.

Sursa stresului este diferita de la un copil la altul. De exemplu, pentru un copil de 3 ani prima zi de gradinita poate fi stresanta putand considera ca a fost abandonat sau respins de catre parinti, in timp ce un altul vede in aceasta o noua posibilitate de a se juca cu alti copii, fara a considera ca s-ar fi schimbat ceva. Alt copil poate fi stresat de modificarile aparute in rutina zilnica, de schimbarea domiciliului sau nasterea unui frate. Aceleasi evenimente pot parea noi si placute pentru unii, desi pentru altii pot fi de nesuportat.

Sursele de stress la copil sunt multiple si diferite, in functie de varsta, particularitatile cognitive si afective ale acestuia, de experientele sale anterioare :

• moartea sau pierderea unei persoane dragi ,
• divortul parintilor, violenta si conflictele familiale, pierderea locului de munca al unui parinte
• boala unui parinte sau a sa, durerile, ranile
• aparitia unui nou copil in familie
• tratamentele medicale
• schimbarea locuintei
• situatia financiara precara
• abuzul fizic, emotional sau sexual
• cerintele contradictorii din partea parintilor – dubla constrangere;
• dezastrele naturale – cutremur, inundatii
• teama de esec, dificultatile de luare a deciziilor
• neincrederea in propria persoana, problemele de imagine corporala
• relatia cu colegii, prietenii, conflictele cu acestia
• agresivitatea verbala si insultele
• suprasolicitarea prin standarde impuse de parinti si profesori, schimbarea scolii

Cum se comporta un copil stresat?

Reactiile la stress sunt variabile in functie de stadiul de dezvoltare cognitiva, emotionala sau comportamentala al copiilor, capacitatea lor de adaptare, durata de actiune a agentului stresor si gradul de suport pe care acestia il primesc din partea familiei si persoanelor care ii inconjoara.

Semnele stresului la copil apar cel mai frecvent grupate, dar nici un copil nu va prezenta toate simptomele in acelasi timp.Un copil suparat sau speriat poate prezenta dureri abdominale si poate plange, evitand prezenta celorlalti. Un altul poate deveni iritabil, irascibil sau isi poate necaji  colegii .

Unii copii par sa fie nascuti cu personalitati foarte rezistente la stress.Inca din copilarie sunt foarte adaptabili la schimbare si relationeaza foarte usor cu ceilalti. Altii, in schimb, se supara usor, se tem de situatiile noi si de provocari. Cercetarile au aratat ca in situatii de stress intens baietii au tendinta sa devina mai agresivi si au schimbari de  comportament intr-un sens negativ in timp ce fetele devin anxioase sau deprimate.

Cum poate un parinte sa-si dea seama atunci cand copilul sau este retras sau agresiv că aceste semne indica prezenta stresului sau pur si simplu aceasta este personalitatea lui innascuta? Cheia este schimbarea. De exemplu, un copil care a fost dintotdeauna prietenos si deschis fata de ceilalti, devine trist, izolat si speriat, probabil ca arata semne de stres. La fel , atunci cand un copil linistit si calm care devine iritabil si agresiv, poate fi stresat.

Exista 2 indicatori, cel mai frecvent intalniti, care ne atrag atentia atunci cand un copil este stresat : schimbarile si regresia comportamentala. Copiii stresati isi modifica comportamentul si reactioneaza intr-un mod total nepotrivit felului lor de a fi. De asemenea, pot sa reapara comportamente caracteristice stadiilor timpurii ale dezvoltarii lor cum ar fi suptul degetului sau tulburari de control sfincterian ( enurezis, encoprezis).

Reactiile  la stress difera in functie de varsta :  prescolarii manifesta mai frecvent reactii somatice si comportamentale in timp ce adolescentii manifesta reactii emotionale si cognitive.

Prescolarii

Tipic, prescolarii devin nerabdatori, impulsivi, opozitionisti, au dificultati in a-si exprima sentimentele,  prezinta encoprezis, enurezis, isi modifica comportamentul alimentar, au tulburari de somn si de limbaj . La unii dintre ei modificarile comportamentale pot include iritabilitatea, furia, anxietatea, plansul facil, regresia la comportamente infantile, le este teama sa ramana singuri, sunt hipersensibili la zgomote puternice.

Copiii de varsta scolara

Suprasolicitarea este considerata una dintre primele surse de stress la copiii de varsta scolara. Cateodata, parintii au tendinta de a-si retrai propria viata prin intermediul copiilor, impunandu-le niste standarde pe care ei nu le-au putut atinge, implicandu-i in activitati pe care si-ar fi dorit ei insisi sa le faca, fara sa tina cont de capacitatile, inclinatiile si dorintele acestora. Astfel, copiii ajung sa aiba uneori un program mai inarcat decat al parintilor, impartindu-si timpul intre lectiile de pian, cursurile suplimentare de limbi straine, competitiile de atletism sau inot, pregatirea pentru olimpiade. Cu timpul, rezultatele bune obtinute, nu mai sunt percepute ca un obiect de satisfactie : chiar daca ti-ai indeplinit bine sarcinile, chiar daca rezultatele sunt bune, ceea ce in trecut i-ar fi adus felicitari si incurajari calduroase, acum impresia este ca nu si-a atins obiectivele. Acest sentiment ca, cu cat tintesti mai sus cu atat stacheta se va ridica , este o sursa de presiuni si, totodata de considerabile frustrari. Din atitudinea parintilor si profesorilor copilul invata ca atunci cand e eficient si rezultatele lui sunt bune, nimeni nu vine sa-l aprecieze sau sa-l valorizeze; in schimb, la cea mai mica slabiciune, cineva arata greseala cu degetul, profesorul nu se refera decat la greseli, gafe, slabiciuni, nu subliniaza cu rosu decat ceea ce este in neregula.

In mod tipic, scolarii prezinta toleranta scazuta la frustrare, agresivitate, comportament opozitionist, au temeri nejustificate, nemultumiri legate de scoala, isi pierd capacitatea de concentrare, au cosmaruri. Sub influenta stresului, ei pot ajunge sa prezinte tulburari de somn, isi evita prietenii , au sentimentul ca nu sunt iubiti si  dificultati in a-si exprima sentimentele , devin neincrezatori, lipsesc de la scoala, isi fac griji in privinta viitorului, se plang de dureri de stomac, cefalee, lipsa apetitului sau nevoie frecventa de a urin

Adolescentii

Tipic, adolescentii devin rebeli, fug de acasa, sunt agitati, au un comportament iresponsabil, prezinta dureri de crestere, afectiuni  dermatologice, tulburari de somn. Se pot simti furiosi, dezamagiti, frustrati, isi pierd stima de sine si au un sentiment de neincredere fata de lumea din jur. Uneori vor recurge la actiuni extreme : incalca regulile, implicandu-se in activitati riscante ( furt, absenteism scolar, droguri). Depresia si ideile de suicid sunt semnale de alarma.

Parintii, profesorii si alte persoane care vin in contact cu copiii ar trebui sa fie constienti de impactul stresului asupra acesora decodificand reactiile lor si ajutandu-i sa inteleaga si sa faca fata experientelor cu care se confrunta, caci vulnerabilitatea la stres constituie o premisa importanta pentru aparitia nevrozelor, psihozelor reactive si a bolilor psihosomatice.

Asadar, sa nu uitam ca cei mici au nevoie de timp sa fie copii, sa se joace si sa descopere singuri lumea, pentru a-si insusi propriile strategii de a face fata stresului.

Dr Simona Druga
Medic psihiatru copii si adolescenti

Din primele clipe de viata, bebelusul incepe o lunga aventura de cunoastere si invatare, la capatul careia se afla viitoarea lui personalitate. Alaturi de el,in lunile si anii care vor urma, deschizandu-i fereastra catre lume veti fi voi, parintii. La inceput, nou-nascutul este dependent de atentia, intuitia si ajutorul vostru pentru a obtine ceea ce-si doreste si pentru a se simti in siguranta.
Inca de la nastere bebelusul este intr-un proces de invatare continua. Personalitatea si emotiile lui se dezvolta in fiecare moment cand il hraniti, ii faceti baie, il imbracati si ii schimbati scutecele, il tineti in brate, va jucati sau doar va aflati langa el.Un bebelus fericit, inconjurat de multa atentie si iubire, este mai activ, mai atent si mai receptiv, priveste obiectele, exploreaza  si se joaca cu mai mult interes. Astfel reuseste sa invete si sa-si aminteasca lucruri  noi mult mai repede decat este capabil sa faca un copil neglijat sau ignorat in mod permanent.
Nou-nascutul poate sa comunice, sa arate ce simte si de ce are nevoie prin plans, expresia fetei si miscarile corpului. Este important sa reactionati rapid si constant la aceste semnale ale copilului, oferindu-i imbratisari si mangaieri .Aceasta nu inseamna ca-l rasfatati ci, dimpotriva il veti ajuta sa-si dezvolte un simt al increderii si sigurantei de sine, va intelege ca gandurile si sentimentele lui sunt importante, va deveni independent.
Copiii tratati cu asprime si indiferenta devin suspiciosi , reci si tristi, ajung sa se astepte doar la nefericire si chiar sa si-o doreasca.
Bebelusul este incepe sa vada mult mai devreme decat se credea, la inceput doar la o distanta mica (15-20 cm), poate face diferenta intre figuri si obiecte inca din primele zile de viata  si uneori chiar imita diverse expresii ale fetei parintilor. El manifesta interes pentru  vocea si fata voastra, observa mimica , tonul vocii si raspunde la ele, reactionand astfel la emotiile parintilor. Copilul poate sa “citeasca” expresia fetei pentru ca mare parte din comportamentul nostru social se bazeaza pe ceea ce “citim”pe chipurile oamenilor. Asa ca… aratati-i dragostea privindu-l si lasandu-l sa va priveasca  fata, zimbindu-i si asteptand sa va intoarca zambetul, pentru ca astfel va invata sa-i pese de ceilalti oameni si de sentimentele lor.
Nou nascutul este foarte sensibil la sunete si cel mai mult ii place vocea umana pentru ca este cea pe care a auzit-o chiar inainte de a se naste.  Asadar, chiar din primele zile el poate face diferenta intre vocea umana si alte sunete, poate distinge vocea unui barbat de cea a unei femei si poate chiar deosebi vocea mamei de cea a altor femei datorita modului in care functioneaza anumite parti din creierul lui. El prefera sa i se vorbeasca bland si linistitor si acest lucru va face mai puternica legatura de afectiune dintre voi .Vor trece luni pana cand copilul va rosti primele cuvinte, desi  invatarea limbajului incepe din primele sapatamani dupa nastere. La 7/8 saptamani incep sa descopere glasul, ganguresc si emit vocale, asculta ce li se spune si incearca sa raspunda prin diverse sunete, ca si cum ar vorbi . Este foarte important sa vorbiti cat mai mult cu copilul chiar din primele momente pentru ca el invata sa vorbeasca auzindu-va cuvintele si incercand sa scoata sunete asemanatoare. Atunci cand ii imitati sunetele il incurajati sa continue si astfel va dobandi abilitati de limbaj care ii vor fi de mare folos in viitor, cand va merge la scoala. De asemenea, limbajul se dezvolta si  daca ii cititi, desi la inceput nu va capabil sa va acorde atentie decat pentru cateva minute. Chiar si asa, bebelusului ii place sa va auda ritmul vocii, sa priveasca imaginile colorate din carti si, cu timpul va putea sa inteleaga ca fiecare cuvant are un sens, formandu-si asfel baza limbajului. In schimb, auzind cuvinte la radio sau la TV, copilul nu va fi la fel de stimulat sa verbalizeze deoarece el beneficiaza de toate aceste lucruri doar daca primeste din partea voastra zambete, o voce calda si , de ce nu, chiar si un cantecel.
Voi, parintii, sunteti in ochii copilului oglinda unei lumi noi pe care el nu o poate controla. Atunci cand va certati in fata copilului crezand ca “ E mic si nu stie”ar fi bine  sa va amintiti ca el va urmareste in fiecare clipa si invata din ceea ce vede, aude, miroase si atinge si-si modeleaza astfel personalitatea. Acest proces de modelare continua este generat de atitudinea parintilor pentru ca felul in care va exprimati emotiile atunci cand ii sunteti alaturi rezoneaza in intregul lui comportament.
De sentimentele de siguranta si confort pe care i le transmiteti atunci cand il tineti in brate sau il leganati, de expresia dragastoasa si zambitoare a fetei atunci cand il priviti, de tonul bland si linistitor al vocii atunci cand ii vorbiti , depinde intreaga lui dezvoltare si toate convingerile lui despre viata.

Dr Simona Druga
Medic psihiatru copii si adolescenti