Nasterea unui copil intr-o familie conduce la schimbarea intregii dinamici si la reorganizarea relatiei de cuplu dupa ce partenerii devin parinti. Pe cât de familiar este acest cuvânt- PARINTE- pe atât de complex este acest rol.  Asumarea acestuia este o provocare pentru ambii parteneri. Modificarile apar in toate planurile vietii: sociale, viata de cuplu, organizarea timpului si viata profesionala. Toate resursele si atentia parintilor sunt indreptate catre copil.

Având in vedere toate aceste schimbari este firesc ca fiecare sa simta uneori ca ii este dificil sa gestioneze situatiile cu care se confrunta in noul sau rol, de parinte. Desi stresul, anxietatea sau frustrarea apar uneori, ele contribuie la experienta de dezvoltare personala, crestere si maturizare. Dar alteori, in realitatea de zi cu zi, nu este asa usor sa gasesti echilibrul si sa te simti „ok, implinit, sigur sau stabil”.

Si este in regula! Pentru fiecare persoana este important sa fie un bun parinte, insa pentru a putea  fi prezent si conectat la copil, are nevoie de propria „hrana” emotionala. Este ca pregatirea din avion:” primul care isi pune masca este parintele, ca sa poata pune masca copilului”.

Cu atât mai mult, atunci când parintele observa semnale care ii spun ca ceva nu este in regula cu dezvoltarea copilului, se activeaza sentimentul de disperare, neputinta si tristete. In cazul copiilor diagnosticati cu autism sau alte tulburari de dezvoltare, pentru parinti incepe un drum dificil, impartit intre sedinte de terapie comportamentala, logopedie, kinetoterapie,s.a. Diagnosticul de autism al copilului afecteaza fiecare membru al familiei in moduri diferite. Parintii sunt nevoiti sa se concentreze in primul rând pe sprijinirea copilului lor cu TSA, sa-si canalizeze o mare parte din resursele lor de timp si bani pentru a oferi tratament si interventii potrivite pentru copilul lor, excluzând alte prioritati. Astfel si viata de cuplu poate fi perturbata.

Pe scurt, este un nou stil de viata la care toata familia este nevoita sa se adapteze. De aceea,  este primordial ca parintele sa aiba suport si resurse pentru a putea fi pilonul de sustinere atât pentru copil, cât si pentru propria persoana.

Cum si unde gasesti, ca parinte al unui copil diferit, suport si resurse?

Primul pas este constientizarea faptului ca va este greu sa faceti fata stresului. Acest stres poate proveni din preocuparea permananenta a sustinerii copilului, din schimbarile si nemultumirile care pot aparea in  relatia cu partenerul, din lipsa preocuparii pentru propria persoana.

De multe ori este posibil sa va simtiti coplesiti: „simt ca nu mai pot, nu stiu ce se intâmpla cu mine, nu mai reusesc sa fac fata problemelor, ma simt depasit/a, ma simt deseori nervos/nervoasa sau imi vine sa plâng din orice, am multe regrete si ma simt vinovat/a”. Toate aceste sentimente va comunica faptul ca aveti nevoie de o schimbare.

Aceasta schimbare consta in constientizarea faptului ca sunteti o persoana importanta nu doar pentru copilul dvs ci si pentru dvs. Centrarea atentiei pe propria persoana este esentiala pentru a putea ajunge la resursele interioare.

Urmatorul pas este sa beneficiati de suportul oferit de catre o persoana specializata. Consilierea psihologica  creaza acest  spatiu personal si sigur, in care dumneavoastra sunteti cea mai importanta persoana.

In acest spatiu ajungeti la o mai buna intelegere a propriilor gânduri, sentimente si emotii, rezultând noi modalitati de a face fata dificultatilor, de a gestiona relatiile cu ceilalti si bineinteles,  de a fi un parinte disponibil.

Concluzionând, a deveni parinte este una dintre cele mai mari impliniri din viata unei persoane, insa este firesc ca aceasta schimbare sa aduca dupa sine si mari provocari. Sugestia este sa va reconectati cu propria persoana pentru a putea fi in contact cu copilul.

„Nu exista parinte perfect. Asa ca fii unul real.”

 

Iulia Radu

Profesor psihopedagog