Va rugam sa asteptati...



27/Mar/2019

Balbismul este o tulburare de fluenţă şi ritm a vorbirii, caracterizată prin blocarea, repetarea sau prelungirea unui sunet sau a unei silabe cu întreruperi ale fluxului vorbirii prin repetiţii, prelungiri sau exprimare sub formă de interjecţii a sunetului, silabei sau cuvântului implicat, producerea cuvintelor sau a sunetelor cu exces de tensiune fizică, contracţie exagerată a laringelui. Formele severe, cronice se pot asocia cu manifestări motorii oculare (contracţii ale pleoapelor), grimase faciale, gestică amplă sau evitarea pronunţiei anumitor cuvinte, copilul prezentând o greutate evidentă în pronunţarea cuvintelor, de parcă tot corpul ar participa la acest efort. S-a observat că, în cele mai multe cazuri, dificultăţile devin mai evidente atunci când copilul trebuie să vorbească la telefon sau cu persoane nefamiliare şi se ameliorează, chiar până la dispariţie totală, atunci când copilul se joacă, când nu este observat de către ceilalţi, când vorbeşte singur, cântă sau spune poezii.

În cursul dezvoltării normale, copilul poate prezenta, în perioada de formare a limbajului, modificări tranzitorii ale ritmului şi fluenţei vorbirii, denumite „normal non-fluency”. În jurul vârstei de 3-4 ani, copilul poate prezenta  „episoade” în care repetă sunetele sau cuvintele, în principal prima silabă a primului cuvânt, apoi reuşeşte să pronunţe tot cuvântul şi toată propoziţia fără dificultate. Când nu reuşeşte, se enervează şi refuză să mai vorbească. Dacă este ajutat să găsească cuvântul dorit, formulează apoi singur propoziţia. De cele mai multe ori, aceste modificări dispar fără a fi sesizate de către părinţi, în principal la copiii anxioşi, timizi, la care abilităţile de limbaj s-au dezvoltat mai lent. Persistenţa şi creşterea frecvenţei acestor ezitări sau prelungiri în vorbire, îngrijorează părinţii, care solicită apoi consultul de specialitate.

Evaluarea copilului cu balbism va avea în vedere obţinerea unui istoric complet, cu date referitoare la antecedentele personale şi familiale ale copilului, la dezvoltarea psihomotorie şi, în special, a abilităţilor de limbaj, la relaţiile intrafamiliale şi interacţiunea cu grupul de vârstă, observarea directă a copilului şi cunoaşterea contextului în care apar dificultăţile de vorbire.

Investigaţiile paraclinice pot fi efectuate pentru excluderea afecţiunilor organice în care poate exista modificarea fluenţei limbajului cu balbism: epilepsie cu crize de tip absenţă, traumatisme cranio-cerebrale, boli neurologice cu afectarea inervaţiei laringelui sau a musculaturii laringiene.

Tratamentul asociază, în funcţie de severitate, medicaţia psihotropă cu terapia logopedică (exerciţii de respiraţie şi exersarea mişcărilor fonoarticulatorii), psihoterapia (tehnici de reducere a anxietăţii, de creştere a mecanismelor adaptative în situaţii de suprasolicitare) şi consilierea familiei (evitarea criticilor, a atitudinii excesiv de anxioase sau excesiv de autoritare, acceptare).

Paula Grigoroiu

Profesor psihopedagog

Logoped


15/Mar/2019

Atunci cand exista dificultati in intelegerea mesajelor/instructiunilor verbale, in fluenta, coerenta si cursivitatea vorbirii sau in pronuntia anumitor sunete sau cuvinte dar si atunci cand, copilul intampina dificultati la scola – isi insuseste greu abilitatile de scris-citit, calcul matematic


05/Mar/2019

Se adreseaza:

  • copiilor ce prezinta intarziere in dezvoltarea limbajului – aparitia cuvintelor are loc după doi ani, pană la varsta de trei ani acestia nu formează propozitii simple. Evolutia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalatiunii, copilul are dificultăti in trecerea de la limbajul intern la cel extern;
  • copiilor cu tulburare a ritmului şi fluentei vorbirii in care cursivitatea exprimării este grav afectată. Balbaiala are o gamă diferită de manifestare, ce constă in repetarea unor silabe la inceputul şi mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator;
  • copiilor cu tulburari de pronuntie – la copilul antepreşcolar dislaliile sunt de natură fiziologică, ca urmare a nedezvoltării suficiente a aparatului fonoarticulator şi a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii;
  • copiilor cu limbaj, auz, dezvoltare cognitiva normala, care prezinta dificultati in  a invata corect si de a utiliza constant scris/ cititul in conditiile de scolarizare normala – dislexo-disgrafia se manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinestezice;
  • copiilor cu deficiente asociate, in care tulburarea de limbaj este secundară;
  • adultilor/ varstnicilor care in urma unor accidente vasculare sau de alta natura au fost afectati si in sfera limbajului.

 

Ce ne propunem?

  • evaluarea si diagnosticarea tulburarilor de limbaj cu care se confrunta copilul/ adultul;
  • realizarea unui plan terapeutic-recuperator individualizat;
  • corectarea tulburarilor de limbaj.

 

Durata:

  • sedinta dureaza 50 de minute, frecventa 1 – 2 sedinte/ saptamana in functie de gravitatea tulburarii, terapia poate dura de la cateva saptamani, luni pana la cativa ani. Logopedul este specializat in diagnosticul si terapia tulburarilor de vorbire, el adapteaza programul terapeutic in functie de particularitatile psihofizice individuale si ofera  consiliere si suport atat pacientului cat si familiei sale.

salud-dudas-dislexia-XxXx80-1200x675.jpg
05/Jul/2017

Dislexia este o tulburare de învăţare care are la bază o disfuncţie neurologică ce împiedică dezvoltarea capacităţii de a citi , manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinstezice, ca semne revelatoare.

Aceasta dificultate nu e datorata unei inteligente scazute, unui deficit de vedere sau de auz sau altor conditii fizice; dificultatile in deprinderea citirii se refera atat la corectitudine, cat si la modul constient, curent si expresiv, pe care trebuie sa il realizeze cititul.

Cum ne dam seama ca avem un copil cu aceasta afectiune?

Daca vorbim despre  un copil aflat in primii ani de scoala, dislexia se poate manifesta astfel:

 

  • oboseşte foarte tare în timpul cititului, deseori refuză să citească sau recurge la plâns;
  • dificultati in urmarirea randului de la stanga spre dreapta;
  • face multe greşeli în citirea cuvintelor, textelor (apar omisiuni, adaugiri, inversiuni de litere, silabe, cuvinte)
  • copilul citeste deseori cu voce tare, literalizat, face cu greu sinteza sunetelor in silabe si a silabelor in cuvinte;
  • apar confuzii intre  literele asemanatoare  din punct de vedere grafic (exemplu: u-n,p- b-d, a-e ) sau pe cele asemănătoare din punct de vedere fonetic (exemplu: t/d, c/g, f/v, s/z );
  • dificultati in intelegerea textului citit, in extragerea esentialului din text.

 

Care sunt semnele prevestitoare?

Simptomele predispoziţiei spre dislexie pot fi observate încă din perioada preşcolară, la vârsta de 4-6 ani, în vorbire, mişcare, orientare în spaţiu, atenţie, percepţie sau memorie. În cazul în care parintii sau educatoarea observă prezenţa simultană a mai multor simptome ale predispoziţiei spre dislexie este importantă orientarea copilului spre logoped, psiholog, psihiatru,  pentru a stabili diagnosticul şi planul educational individualizat.

Semnele predispozitiei spre dislexie pe care parintii, educatoarele le pot observa in dezvoltarea copilului prescolar:

  • intarziere in dezvoltarea limbajului (copilul a inceput sa vorbeasca mai greu fata de copiii de aceeasi varsta cronologica, dislalii polimorfe – afectarea pronuntiei pe mai multe sunete);
  • dificultati in denumirea unor obiecte uzuale , a culorilor, a notiunilor de detaliu ale schemei corporale (uneori pare sa nu-si gaseasca cuvintele);
  • dificultati in procesarea mesajului verbal (pare sa nu auda, sa nu inteleaga ceea ce-i spunem, are nevoie de repetitii, de exemplificari);
  • dificultati in redarea unor intamplari, povesti cunoscute, in ordinea cronologica (schimba ordinea intamplarilor)
  • dificultati de procesare, discriminare fonologica (dificultati in diferentierea sunetelor in cuvintele date, copilul nu poate identifica sunetul initial, median, final intr-un cuvant dat) dificultati in stabilirea rimelor, in despartirea in silabe;
  • dificultati in a reda/ memora serii de numere, cuvinte in ordinea data; dificultati in redarea sirului numeric 1-10;  a zilelor saptamanii;  lunilor anului;
  • dificultati in planificarea activitatii, in urmarirea unor  instructiuni formate din mai multi pasi;
  • dificultati de orientare spatio-temporala; lateralitate nedezvoltata;
  • copilul este nesigur in miscari, motricitate fina slab dezvoltata (dificultati in a decupa cu foarfeca dupa contur, in unirea punctelor, in insirarea margelelor pe siret) prinderea incorecta a creionului;
  • dificultati in a copia forme simple date, in a construi dupa model;
  • dificultati in memorarea simbolurilor (isi poate scrie numele, dar nu poate denumi literele pe care le-a scris, poate scrie cifre, dar nu stie ce anume a scris)
  • dificultati in continuarea sirurilor logice, privind alternarea culorilor, formelor, respectand modelul dat;
  • copilul este usor distractibil, se plictiseste repede, vrea sa treaca la alta activitate, este intr-o continua miscare, dificultati in mentinerea in sarcina de lucru;

 Cum poate fi combatuta?

Copiii de 4-6 ani manifesta  unele simptome semnalate mai sus, este varsta la care copilul asimileaza prin  expunerea  la contexte diferite de invatare:  acasa, la gradinita/ scoala, in parc, etc, insa daca aceste dificultati persista este indicat sa consultati un specialist in vedea unei evaluari complexe privind stabilirea diagnosticului si a planului educational personalizat.

Dislexia este o tulburare de prelucrare a informaţiilor care nu se rezolvă odată cu varsta,  diagnosticarea si interventia  precoce ajuta la imbunatatirea abilitatilor  copilului si pot preveni tulburarile de personalitate,  insa  unele caracteristici răman  prezente pe parcursul întregii vieţi.

In cadrul terapiei logopedice, in cazul diagnosticari precoce a copiilor prescolari, putem interveni cu rezultate foarte bune pentru dezvoltarea  abilitatilor deficitare, enumerate mai sus. In aceasta terapie este indicat ca  părintii  sa  devina  parteneri  activi  in recuperarea copilului, continuând munca terapeutului acasă.   In cazul copiilor scolari, terapia  constă în intervenţii care uşurează însuşirea scrisului, cititului sau a operaţiunilor matematice. Terapia în general este de lungă durată, copilul dislexic necesitând terapie logopedică ani de zile.

Este recomandat ca, copilul cu predispozitii sau diagnostic de dislexie sa beneficieze de serviciile de recuperare ale unei intregi echipe terapeutice: neuro-psihiatu, psihoterapeut, logoped.

Cu pasi mici si in Romania se incearca abordarea adecvata a copiilor cu tulburari de invatare, prima reusita este  adoptarea  legii cu privire la învăţământul persoanelor cu tulburări de învăţare (Legea 6/2016), precum si infiintarea la nivelul  Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala  (www.CMBRAE.ro) a Serviciul de evaluare și orientare școlara și profesională, prin intermediul caruia copiii diagnosticati cu tulburari de invatare  pot obtine un certificat  de orientare scolara, in urma caruia copilul poate beneficia de profesor de sprijin pe perioada scolaritatii si de conditii speciale  de examinare.

 

Paula Grigoroiu – logoped

 


voce-alla-voce-tandem-6.jpg
05/Jul/2017

      1.Care sunt tulburarile de limbaj?

O clasificare a tulburarilor de limbaj, unanim acceptata este cea a d-lui profesor E.Verza:

     Tulburarile de pronunţie:

  • dislalia;
  • rinolalia;
  • dizartria

Tulburarile de ritm şi fluenţa a vorbirii:

  • balbaiala;
  • logonevroza;
  • tahilalia;
  • bradilalia;
  • aftongia;
  • tulburari pe baza de coree.

Tulburarile de voce:

  • afonia;
  • disfonia;
  • fonastenia;

Tulburarile limbajului citit-scris:

  • alexia;
  • dislexia;
  • agrafia;

    Tulburarile polimorfe de limbaj:

  • alalia;

Tulburarile de dezvoltare a limbajului:

  • mutism psihogen;
  • intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii.

 

  1. Care sunt cele mai frecvente tulburari de limbaj cu care te confrunţi in practica ta?

 Ȋn ultima perioada am intalnit foarte multe cazuri de copii care prezinta intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv/ receptiv –  in aceste cazuri apariţia cuvintelor are loc dupa doi ani, doi ani şi jumatate, vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte, pana la varsta de trei ani acestia nu formeaza propoziţii simple. Evoluţia aparatului fonoarticulator stagneaza dupa perioada lalaţiunii, vocalele sunt prezente, omit consoanele mai dificil de pronuntat din cuvintele ce contin grupuri consonantice, copilul are dificultaţi in trecerea de la limbajul intern la cel extern precum si de intelegere a mesajului verbal al interlocutorului. Acesti copii au un vocabular saracacios si se exprima de obicei in cuvinte-cheie care substituie propozitia simpla.

Dislalia este o tulburare de pronuntie des intalnita in cabinetele logopedice – la copilul anteprescolar aceasta tulburare este de natura fiziologica, ca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii.  Sunetele cele mai frecvent afectate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor: vibranta r, siflantele s, z, şueratoarele s, j, etc.

Dislalia fiziologica se refera la dificultatile de pronuntie care apar la majoritatea copiilor si care sunt firesti, au caracter temporar, nu se fixeaza si nu se mentin dupa varsta de 4-5 ani. Dupa acesta varsta dislalia poate fi considerata defectologica si necesita interventie logopedica pentru a evita permanentizarea unui mod defectuos de vorbire.

O alta tulburare cu care m-am confruntat este balbaiala. Balbaiala este definita ca o tulburare a ritmului şi fluenţei vorbirii in care cursivitatea exprimarii este grav afectata. Balbaiala are o gama diferita de manifestare, ce consta in repetarea unor silabe la inceputul şi mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care impiedica desfaşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

La prescolari intalnim balbaiala fiziologica – ocazionala -care apare datorita unui conflict intre dorinta copilului de a spune cat mai mult si repede ceea ce gandeste si posibilitatile limitate de exprimare, tulburare ce nu intra in sfera patologicului; in cazul balbaielii patologice  aceasta tulburare de vorbire inseamna pentru copil, mai mult decat alterarea ritmului si fluentei comunicarii orale; balbaiala afecteaza totodata psihicul (sentimente de rusine, culpabilizare, frustrare, stima de sine scazuta) si comportamentul (modalitati prin care se incearca mascarea dificultatii de exprimare).

Des intalnite sunt si cazurile de copii cu dislexo-disgrafie. Dislexia este definita ca dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinestezice, ca semne revelatoare. Dificultaţile in deprinderea citirii se refera atat la corectitudine, cat si la modul constient, curent si expresiv, pe care copilul trebuie sa il realizeze in timpul cititul.

Disgrafia este incapacitatea copilului cu limbaj, auz, dezvoltare cognitiva normala, de a invata corect si de a utiliza constant scrisul in conditiile de scolarizare normala. Structurile perceptive de la nivelul auditiv, vizual si kinestezic implicate in invatarea limbajului scris, precum si structurile spatio-temporale implicate, sunt elementul central in intelegerea si terapia actului lexico-grafic.

 

  1. Cat de importanta este implicarea parintilor in terapia logopedica? In ce fel ar trebui parintii sa se implice?

Implicarea parintilor este cea mai importanta, contextul familial este primul in care apare si se dezvolta comunicarea. Parintii sunt primi care asista la incercarile de comunicare ale bebelusului, inainte de insusirea limbajului verbal, copilul mic comunica prin mimica, plans, gangurit –  parintii sunt cei care incurajeaza si apreciaza pozitiv efortul copilului de exprimare. Tot parinţii sunt primii care ofera copilului modelul verbal, in primele luni de viaţa copilul invaţa sa imite sunetele facute de alte persoane, sa repete silabe, sa combine doua silabe diferite sub forma de joc verbal, sa vocalizeze ca raspuns la vorbirea altei persoane.

Iata cat de importanta este implicarea parinţilor in formarea si dezvoltarea abilitaţilor de comunicare (atat in ceea ce priveste receptarea mesajului verbal cat si in insusirea exprimarii orale). Cazurile care ma fac sa privesc cu mandrie spre profesia mea sunt cele in care familia a devenit partener activ in actul terapeutic-recuperator. Una/ doua sedinţe logopedice pe saptamana sunt insuficiente pentru a inlocui modul defectuos de exprimare cu unul corect.

Reusita in corectarea tulburarilor de limbaj este condiţionata de implicarea familiei,  terapia logopedica nu se rezuma doar la lucrul cu copilul, ci implica si consilierea familiei. Dupa fiecare sedinţa familia  primeste sfaturi in ceea ce priveste consolidarea abilitaţilor verbale exersate in cabinet.

 

  1. Exista o convingere conform careia parinţii amana venirea la logoped, considerand ca o data cu cresterea in varsta copilul isi va corecta singur limbajul. Esti de acord cu aceasta?

Nu, in calitate de parinte cred ca e mai bine sa elimin orice suspiciune si sa fiu sfatuita de un specialist decat sa las timpul sa treaca in defavoarea copilului meu. Sunt unele tulburari de limbaj de natura fiziologica (vorbeam mai devreme de dislaliile care sunt firesti pana la varsta de 4 ani, 4 ani si jumatate, de balbaiala data de decalajul intre ceea ce vor sa exprime si posibilitaţile psiho-fizice de care dispun copiii mici), insa sunt si tulburari de limbaj care nu trec de la sine, adesea aceste tulburari fiind asociate unor tulburari mai grave.  Ȋn aceste cazuri copiii  au nevoie de programe de intevenţie timpurie, de abordarea unei intregi echipe terapeutice (medic psihiatru, medic ORL, psiholog, ortodont, etc).

Pentru orice suspiciune parinţii trebuie sa se adreseze unui specialist; constat cu bucurie ca in ultimii ani exista o mai mare deschidere catre aceasta specialitate, am avut ocazia sa intalnesc in cabinetul logopedic parinţi dornici sa fie sfatuiţi cum sa-si abordeze/stimuleze  copiii.

Ȋn fond vizita la un specialist ii va ajuta pe parinţi sa-si schimbe modul de abordare, sa-si stabileasca niste obiective in jocul cu copilul, evitand permanentizarea unor  tulburari de vorbire ocazionale.

 

  1. Cand ar trebui sa se adreseze parinţii unui logoped? Care ar fi cel mai potrivit moment pentru inceperea terapiei logopedice?

Nu exista un moment standard, e bine ca parinţii sa se adreseze logopedului atunci cand observa unele dificultaţi ale copilului in insusirea si dezvoltarea limbajului.  Daca in urma unei evaluari complexe a limbajului logopedul constata ca tulburarea e de natura fiziologica atunci parinţii vor primi un program individualizat de dezvoltare/ stimulare a abilitaţilor de comunicare  si vor stabili o noua intalnire  cu logopedul peste 3/6 luni  (deci aceasta intalnire nu poate fi decat benefica pentru copil).

Ȋn cadrul evaluarilor logopedice  am vazut copii cu varsta de peste1 an, insa copiii cuprinsi in programul de terapie logopedica au varste de peste 2 ani;  pacientii cei mai mici sunt cei cu tulburare  in dezvoltarea limbajului;  pentru terapia logopedica a balbaielii parintii sunt mai intai sfatuiti cum sa abordeze copilul acasa, stabilim intalniri periodice,  iar terapia propriu-zisa o incepem dupa 3 ani;  in cazul dislaliilor incepem terapia logopedica dupa 4 ani si jumatate ideal este ca pana la schimbarea dentitiei sa corectam sunetele defectuoase.  Ȋn cazul dislexo-disgrafiilor putem incepe terapia logopedica dupa terminarea clasei I, din pacate majoritatea parintilor si invatatorilor ignora dificultatile copilului in achizitionarea scris-cititului si abia dupa clasa a IV a cand copilul este in pragul unui esec scolar incep sa caute solutii pentru aceste probleme.

Logoped Paula Griogoroiu


Copyright Mindtherapycenter 2019