Va rugam sa asteptati...



Il-Teatro-dei-Piccoli-alla-Mostra-d’Oltremare-di-Napoli-1-1200x821.jpg

Pentru a urca pe scenă și a susține o performanță teatrală, actorul își antrenează corpul, sufletul și mintea. Antrenamentul său este foarte specific și țintit. S-a constatat că acest antrenament aduce beneficii oricărei persoane care vrea să își dezvolte inteligența emoțională.

In acest articol mi-am propus să redau descoperirile pe care le-am făcut de-a lungul timpului în care am lucrat cu copiii în cadrul unor ateliere de dezvoltare personală prin tehnici de actorie și improvizație.

Atelierele pe care le creez sunt formate din diverse jocuri și activități prin care urmăresc dezvoltarea unor competențe si abilități specifice, printre care: atenția, lucrul în echipă, creativitatea, expresivitatea și exprimarea, comunicarea, dezinhibarea, etc. Experiența mea de până acum arată că acest tip de activități sunt benefice copiilor pentru ca vizează aspecte pe care învățământul tradițional nu le include.

Printre ariile cele mai deficitare din dezvoltarea copiilor, se află imaginația și creativitatea. Ele au fost cumva înlocuite de varietatea oferita de tehnologia modernă, iar copilul nu mai are nevoie sa apeleze la ele pentru a-și mobila universul interior. Primesc de-a gata o sumedenie de stimuli exteriori, iar efortul lor rămâne minim. In teatru, efortul de a umple golurile este real, învățăm să citim printre rânduri, creăm universuri noi, sau adăugăm la cel deja existent. Automat, limitările impuse de cauzele de mai sus sunt foarte evidente și este solicitant pentru cei mici să treacă dincolo de ele. Bucuria mea este foarte mare când acest lucru se întâmplă si rezultă creații proprii, ieșite din tiparul obișnuit.

Ritmul vieții la care sunt supuși, relația cu părinții, influența tehnologiei, modelele pe care le culeg din jur (personaje de success, eroi din filme si desene animate, modul de comunicare cu profesorii/educatorii), toate par să inhibe exprimarea emoțiilor, susținând neimplicarea emoțională și păstrarea distanței. Copiii de azi dezvoltă relații mai greu decât o făceau generațiile precedente pentru că societatea actuală pune accent pe diferențe, nu pe asemănări. La teatru nu se fac diferențieri, toți participanții trebuie să găsească o modalitate de a construi împreună cu ceilalți, confruntându-se cu propriile limite și, în același timp, făcând apel la propriile calități. Sunt obligați să-și exprime propriile emoții, pe alocuri chiar să le exacerbeze, dar și să le recunoască și să le respecte la ceilalți.

O altă zonă în care am descoperit că trebuie insistat este mobilitatea si expresivitatea corporală. Copiii nu sunt conștienți de corpurile lor, nu experimentează cum îsi pot folosi corporalitatea în raport cu un scop precis, nu știu să redea atitudini și emoții folosindu-și corpul, inflexiunile vocii, își ignoră simțurile. La teatru ei învață să transmită mesaje folosindu-se de toate instrumentele pe care le dețin și să își folosească simțurile pentru a se cunoaște mai bine.

Pe de altă parte, abordarea și construcția unei piese de teatru sunt o muncă de echipă, iar școala nu creează această deprindere, ci mai degrabă pe cea contrarie, aceea de a-și afirma individualitatea și de a fi în competiție cu ceilalți. Astfel, nu de puține ori a fost necesar ca ei să înțeleagă conceptul de echipă, iar satisfacția din finalul proiectului teatral a fost dublată de aceea de a se simți parte a unei echipe.

Se vorbește despre un deficit de atenție cu care se confruntă din ce în ce mai des copiii, pus pe seama influențelor societății actuale. Am avut ocazia să lucrez cu copii la care acest deficit fusese confirmat de doctor, dar, într-o linie mai generală, pot spune că există întotdeauna loc pentru o atenție mai bună, atât la copii, cat și la adulți. Teatrul înseamnă “aici și acum“, prin urmare atenția este o abilitate esențială, fiind vizată de numeroase din exercițiile specifice. Am constatat că, și în această privință, rezultatele sunt vizibile.

In urma experienței de lucru cu copiii am mai constatat că defectele de vorbire sunt foarte frecvente. Prin exerciții specifice de dicție și cu implicare constantă din partea copilului și a familiei, se pot obține rezultate foarte bune în corectarea defectelor de vorbire.

Nu în ultimul rând, teatrul înseamnă joacă, chiar dacă această joacă nu este lăsată la voia întâmplării. Iar copiii au mare nevoie de o astfel de joacă, care să le permită să fie autentici și liberi, și să învețe mai ales unii de la alții.

Pe fondul unei societăți care abundă în tentații și influențe negative, atelierele de dezvoltare prin teatru acoperă o arie largă de beneficii în același timp, făcând astfel mai ușoară alegerea unei astfel de activități în raport cu altele, care țintesc poate diferitele beneficii în mod separat.

 

Din feedback-ul părinților:

“Un curs care provoacă, apropie oamenii, antrenează mintea si emotiile, personalizat in functie de copii. Robert abia astepta ziua de vineri, iar timpul de la curs părea ca trece foarte repede. De altfel, toti copiii punctau : Aahhh, au venit părinții, ce repede a trecut timpul!”

“Aspecte pozitive ale cursului: atmosfera de joc si relaxare prin care ea a reusit sa socializeze si sa se simta parte dintr-un grup; nu a contat niciodata cat de grea sau aglomerata a fost saptamana, cand venea ora de teatru, bucuria si nerabdarea intalnirii erau molipsitoare; noutatea jocurilor si participarea efectiv pe o scena, intr-o piesa de teatru.”

“A invins timiditatea in exprimare, a asimilat notiuni ce au condus la dezvoltarea personala si libera exprimare si de fiecare data venea cu mult drag. Acest curs a fost ca un „pansament” pentru sufletelul Mariei.”

“Timp castigat, nu pierdut. Piesa de teatru a fost la inaltime, fetele au invatat sa accepte, sa respecte echipa, sa lucreze in echipa.”

“Copilul este mai creativ, are mai multa incredere in el, mai mult curaj, este mai inventiv, se concentreaza mai eficient asupra sarcinilor zilnice.”

“A mai trecut peste timiditate, interactiunea cu ceilalti copii i-a ajutat enorm. Are mai multa încredere in el si e mult mai deschis.”

“In comportamentul ei am observat o dorinta mai mare de a participa la actiuni de grup, interes in a afla lucruri noi despre cine a fost Shakespeare, a citi ce a scris si a afla cat mai multe despre acea perioada istorica.”

“Copiii prind mai multa incredere in ei, isi exprima liber personalitatea, sunt incurajati sa isi exprime ideile.”

 

Elena Rusu Penescu


Copyright Mindtherapycenter 2021