Va rugam sa asteptati...



05/Mar/2019

Se adreseaza:

  • copiilor ce prezinta intarziere in dezvoltarea limbajului – aparitia cuvintelor are loc după doi ani, pană la varsta de trei ani acestia nu formează propozitii simple. Evolutia aparatului fonoarticulator stagnează după perioada lalatiunii, copilul are dificultăti in trecerea de la limbajul intern la cel extern;
  • copiilor cu tulburare a ritmului şi fluentei vorbirii in care cursivitatea exprimării este grav afectată. Balbaiala are o gamă diferită de manifestare, ce constă in repetarea unor silabe la inceputul şi mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator;
  • copiilor cu tulburari de pronuntie – la copilul antepreşcolar dislaliile sunt de natură fiziologică, ca urmare a nedezvoltării suficiente a aparatului fonoarticulator şi a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii;
  • copiilor cu limbaj, auz, dezvoltare cognitiva normala, care prezinta dificultati in  a invata corect si de a utiliza constant scris/ cititul in conditiile de scolarizare normala – dislexo-disgrafia se manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinestezice;
  • copiilor cu deficiente asociate, in care tulburarea de limbaj este secundară;
  • adultilor/ varstnicilor care in urma unor accidente vasculare sau de alta natura au fost afectati si in sfera limbajului.

 

Ce ne propunem?

  • evaluarea si diagnosticarea tulburarilor de limbaj cu care se confrunta copilul/ adultul;
  • realizarea unui plan terapeutic-recuperator individualizat;
  • corectarea tulburarilor de limbaj.

 

Durata:

  • sedinta dureaza 50 de minute, frecventa 1 – 2 sedinte/ saptamana in functie de gravitatea tulburarii, terapia poate dura de la cateva saptamani, luni pana la cativa ani. Logopedul este specializat in diagnosticul si terapia tulburarilor de vorbire, el adapteaza programul terapeutic in functie de particularitatile psihofizice individuale si ofera  consiliere si suport atat pacientului cat si familiei sale.

09/Jan/2019

Evaluare QI (coeficient inteligenta- teste RAVEN, WISC);

Evaluare cu teste specifice (ADI-R, ABAS, NEPSY) a copiilor cu Tulburari din spectru autist, ADHD, tulburari de invatare;

Evaluare psihologica pentru definirea profilului de dezvoltare socioemotionala;

Fisa psihologica pentru comisii medicale si de orientare scolara;

Certificat A5.

Ce este evaluarea psihologica? 

Examinarea psihologica este diferita de la caz la caz, aducand date pretioase cu privire la nivelul intelectual si structurarea personalitatii copilului. Aceasta se realizeaza in functie de necesitatile si mai ales de posibilitatile copilului, folosind probe adecvate varstei si nivelului de dezvoltare:

  • evaluarea dezvoltarii neuropsihice prin folosirea de scale de dezvoltare neuropsihologica a copilului ofera date privind socializarea, comportamentul, limbajul, autonomia, dezvoltarea cognitiva, motricitatea.
  • detectarea tulburarilor de dezvoltare se face prin evaluarea nivelului de dezvoltare a fiecarei arii: socializare (relationarea cu grupul de varsta, modul in care indeplineste cerintele, solicita si impartaseste interesul sau placerea); limbaj (auz, intelegere, vocabular, exprimare); cognitiv; autonomie personala; motricitatea fina (coordonarea ochi-mana, manuire de obiecte mici) si grosiera (mers, sarit, miscare ampla).
  • evaluarea atentiei: concentrarea, stabilitatea, distributivitatea.
  • evaluarea memoriei vizuale si a memoriei auditive
  • evaluarea creativitatii copilului
  • capacitatea de analiza si sinteza si memorarea pe termen scurt;
  • evaluarea dispozitiei, prezenta sau absenta manifestarilor de depresie/anxietate/fluctuatii ale dispozitiei
  • evaluarea personalitatii fie prin metode proiective, fie prin chestionare si scale specifice
  • evaluarea dezvoltarii cognitive si evaluarea coeficientului de inteligenta

c82b13dfa825e09077538f064556bed2.jpg
11/Oct/2018

Terapia ocupaţională se bazează pe organizarea unor activităţi specifice ȋn beneficiul persoanelor ale căror capacităţi de a face faţă sarcinilor de zi cu zi sunt ameninţate de tulburări de dezvoltare, infirmităţi fizice, boli sau dificultăţi de natură psihologică sau socială.          Terapia ocupaţională este demersul de recuperare în situaţii speciale şi nu numai, fiind necesar a sublinia faptul că, în momentele de activitate, se pot stimula dezvoltarea sentimentelor de cooperare, stăpânirea de sine şi autocontrolul, planificarea activitatii si respectarea etapelor privind realizarea produsului finit, găsind satisfacţii şi împliniri în ceea ce fac.

Obiective propuse: 

  • Exersarea motricităţii fine, a coordonării motrice;
  • Ȋmbunătăţirea orientării spaţio-temporale;
  • Educarea expresivităţii mimico-gesticulare;
  • Exersarea conduitei independente pentru integrarea socială;
  • Dezvoltarea sensibilităţii cromatice, muzicale;
  • Determinarea unor stări de deconectare, relaxare, bucurie.

 

Beneficiile terapiei ocupationale:

  • Participanţii sunt stimulaţi să-ṣi dezvolte abilităţi de viaţă;
  • Participanţii sunt stimulaţi să-ṣi dezvolte abilităţile de autonomie personală;
  • Participanţii sunt stimulaţi să-ṣi dezvolte abilităţi de coping ṣi management al timpului;
  • Participanţii sunt stimulaţi să-ṣi dezvolte abilităţi de petrecere a timpului liber;
  • Creṣte stima de sine cȃnd sarcinile sunt ȋndeplinite cu succes.

 

Temele propuse:

Activităţile propuse au un caracter orientativ, oferind terapeutului libertate de a alege situaţii de ȋnvăţare ṣi activităţi cu caracter terapeutic corespunzătoare nivelului de dezvoltare psihofizică, a particularităţilor ṣi dezvoltării fiecarui participant ȋn parte.

Ȋn cadrul ṣedinţelor vom aborda teme precum:

  • Autoportret –
  • Decoraţiuni specifice anotimpului ȋn care ne aflăm –
  • Gătesc, mănȃnc sănătos!
  • Confecţionare marionete –
  • Alegem, ambalăm ṣi oferim un cadou –
  • Reciclez si creez!
  • Confecţionare obiecte din lut –
  • Tradiţii ṣi obiceiuri –

Organizare si desfasurare:

Ședinţele pentru gupul de terapie ocupaţională se desfăşoară într-un mediu creat special pentru copii, un spaţiu în care se vor simți în siguranţă, în care se pot exprima liber fiind coordonaţi de persoane cu experienţă în lucrul cu copiii, în cadrul Centrului de Psihoterapie si Consiliere pentru Copii, Adolescenti si Familie MINDTHERAPY CENTER.

 

Cursul se va desfăṣura pe parcursul a opt săptămȃni, cȃte o ṣedinţă/ săptămȃnă.

Durata unei ṣedinţe va fi de o oră.

Preţ: 80 lei/ ṣedinţă

 

 Informaţii suplimentare despre acest program pot fi obţinute la nr. de telefon: 0770- 334.261.

 

Coordonatori:

Paula Grigoroiu  – psiholog, profesor psihopedagog

Florentina Nichita – psiholog, profesor psihopedagog

 

 

Va așteptam cu drag!


Teen-Brain-by-Rachel-Wells-1200x900.jpg
13/Aug/2018

Dragi adolescenti,

Urmeaza sa strabateti cei mai frumosi ani din voastra, pe un drum plin de sperante si proiecte ambitioase, pe parcursul caruia veti avea nevoie sa preluati din ce in ce mai multe roluri si responsabilitati. Pentru a putea privi aceste provocari cu interes si curiozitate si pentru a avea capacitatea de a va bucura de fiecare experienta in parte, noi, un psiholog si o actrita, am pus cap la cap cunostintele noastre si am creat un fel de ateliere prin care ne propunem sa va provocam la “VIATA”. Va invitam sa cream impreuna teme diverse, potrivite etapei in care va aflati acum si menite sa va stimuleze in primul rand, abilitatile de inteligenta emotionala.

Ce ne propunem?

Ne-am gandit la un atelier de dezvoltare personala pentru tineri care sa aduca impreuna arta teatrala, cu spiritul ei ludic si un strop de psihologie. Iar scopul acestuia sa fie atins prin activitati specifice din teatru imbinate cu exercitii psihoterapeutice de grup, intr-un cadru calduros si prietenos in care fiecare sa se intalneasca intr-un mod  distractiv si interactiv cu propriile nedumeriri, preocupari, dificultati, frici, neputinte. Atelierul va poate ajuta cu toate acestea dar poate sa fie si un mod placut de a va relaxa dupa o zi complicata, si de ce nu, de a cunoaste persoane noi.

Cine poate participa?

Orice tanar care se confrunta cu provocarile de fiecare zi, care cauta raspunsuri, care vrea sa traiasca o experienta bogata alaturi de noi si de ceilalti participanti.

Beneficii:

  • Veti putea dobandi un mai bun autocontrol in situatiile dificile, atunci cand furia sau tristetea va coplesesc
  • Veti putea afla mai multe despre voi, pentru a putea lua deciziile importante cu mai multa siguranta
  • Veti fi mai relaxati, mai spontani, mai creativi
  • Veti avea parte de experiente distractive sau diferite alaturi de alti tineri
  • Veti putea fi voi insiva in relatiile cu ceilalti

 

Va asteptam cu drag!


dreamstime_s_67526931.jpg
31/Mar/2018

 1. Eu sunt, mai întâi, de toate un copil – un copil cu autism și nu un”autist”. Autismul meu este doar un aspect al felului meu special şi diferit de-a fi. El nu mă definește ca persoană. Tu ești doar un „gras”, un „miop”, un „neândemânatic” sau ești o persoană cu gânduri, sentimente și pasiuni?

Ca adult, poţi avea control asupra modului în care te defineşti. Dacă îţi propui să le arăţi celorlalţi o trăsătură pe care o consideri unică, o poţi face. Dar eu, ca şi copil, sunt încă în creştere, acumulez cunoştinţe, abilităţi. Nici tu, nici eu nu ştim încă de ce aş putea fi capabil. Te gândeşti că, dacă mă vei privi „doar ca pe un autist” s-ar putea ca aşteptările tale să fie prea scăzute? Și dacă voi avea senzaţia că tu nu crezi că „pot face asta”, răspunsul meu natural ar putea fi: „la ce bun să mai încerc?”.

Integrarea senzorială poate fi cel mai dificil de înţeles aspect al autismului, dar este, fără îndoială, punctul cel mai sensibil, cel mai dificil de înţeles şi de gestionat.

 2. Percepțiile mele senzoriale sunt dezorganizate. Acest lucru înseamnă că ceea ce văd, aud, miros, gust şi ating în fiecare zi, lucruri pe care tu probabil nici măcar nu le observi, pot fi de-a dreptul dureroase pentru mine. Mediul în care trăiesc mi se pare, de multe ori, ostil. Poate că îţi par retras sau chiar agresiv pe când eu încerc doar să mă apăr.

Iată de ce, o simplă „vizită” la supermarket poate reprezenta o adevărată tortură pentru mine:
Auzul meu poate fi hipersensibil. Zeci de oameni vorbesc în același timp. Difuzoarele anunţă zgomotos ofertele zilei. Casele de marcat, maşinile de tocat carne, cărucioarele care zornăie, televizoarele care difuzează reclame sau emisiuni diferite, copiii care scâncesc sau plâng, pe toate le aud deodată, din toate părţile. Creierul meu nu poate filtra toţi aceşti stimuli și eu sunt supraîncărcat! Şi asta nu e tot…
Deoarece sunt în principal orientat vizual, acesta poate fi primul simţ care va deveni suprastimulat. Lumina fluorescentă este prea puternică, mi se pare că încăperea pulsează şi mă dor ochii. Mai e şi lumina de afară, soarele care bate prin ferestre ajunge să mă orbească, prea multe „lucruri” se mişcă în jur şi e prea mult pentru mine, nu mă mai pot concentra. Toate acestea îmi afectează simţul vestibular și acum nu mai pot spune nici măcar unde se află corpul meu în spațiu.

Vocabularul, limbajul receptiv și expresiv pot fi provocări majore.

 3. Te rog aminteşte-ţi să faci diferenţa între nu vreau (aleg să nu fac) și nu pot (nu sunt capabil să fac).

Atunci când ţi se pare că te ignor, nu înseamnă că nu vreau să ascult instrucțiunile ci doar că eu nu te pot înțelege. Atunci când mă strigi din cealaltă parte a camerei, iată ce aud: “* & ^% $ # @, Luca # $% ^ & * ^% $ & * ……… ” În loc de asta, vino direct la mine şi spune-mi clar: “Te rog, pune cartea pe măsuţă. E timpul să mergem la masă”. Asta îmi indică ce vrei să fac și ce urmează să se întâmple. Acum îmi este mult mai ușor să mă conformez.

4. Gândirea mea este concretă. Acest lucru înseamnă că interpretez limbajul în sens literal. Sunt foarte confuz atunci când spui, “trezeşte-te!”, când de fapt prin asta vrei să-mi comunici „fii atent!”. Nu-mi spune „e floare la ureche” atunci când nu există nici o floare în jur și când ceea ce vrei să spui este că “îţi va fi uşor să faci asta”. Când spui “plouă cu găleata”, caut să văd găleata, aşa că, te rog, spune-mi doar “plouă foarte tare”.

Expresiile, jocurile de cuvinte, nuanțele, cuvintele cu dublu înţeles și sarcasmul nu au sens pentru mine.

5. Te rog să ai răbdare cu vocabularul meu limitat. Îmi este dificil să-ți spun ce am nevoie, atunci când nu știu cuvinte pentru a-mi descrie sentimentele. Se poate să-mi fie foame, să fiu frustrat, speriat sau confuz, dar acum aceste cuvinte depăşesc capacitatea mea de a le exprima. Fii atent la limbajul corpului meu, la agitație, izolare sau la alte semne care îţi pot indica faptul că ceva nu este în regulă cu mine. Sau pot să vorbesc ca un “mic profesor” sau ca un personaj din film, chiar să pronunţ cuvinte cu mult peste nivelul meu de dezvoltare. Acestea sunt mesaje pe care le-am memorat din lumea din jur, din cărţi, de la TV, din conversaţiile altora pentru a compensa dificultăţile de limbaj, deoarece știu că te aștepţi să răspund atunci îmi vorbești. Se numeşte “ecolalie.” Eu nu înțeleg neapărat contextul sau terminologia. Știu doar că asta mă ajută să dau un răspuns.

6. Pentru că îmi este atât de dificil să comunic prin limbaj, orientarea mea este predominant vizuală. Te rog să-mi arăţi mai degrabă cum să fac ceva, decât doar sa-mi spui. Și te rog să fii pregătit să-mi arăţi de mai multe ori. Repetarea consecventă, mă ajută să învăţ.

Un program cu suport vizual îmi este extrem de util pentru activităţile zilnice. La fel ca şi tine, care ai o agendă zilnică, acesta mă ajută să-mi amintesc ce activitate urmează, face tranziția uşoară între activități, mă ajută să-mi gestionez timpul și să-ţi îndeplinesc așteptările.

Nu lăsa autismul să te facă să pierzi din vedere copilul în ansamblu. Stima de sine este extrem de importantă.

 7. Te rog să fii atent şi să ai în vedere ceea ce pot face, mai degrabă decât ceea ce eu nu pot face. Ca orice alt om, eu nu pot învăța într-un mediu în care sunt mereu făcut să simt că nu sunt suficient de bun și că am nevoie să mă „corectez”. Să încerc ceva nou atunci când sunt aproape sigur că voi fi întâmpinat cu o atitudine critică, pe care tu o consideri „constructivă”, devine ceva care pe care prefer să-l evit. Caută-mi punctele tari și le vei găsi. Există mai mult de o singură variantă “corectă” ca soluţie pentru cele mai multe lucruri. Uneori, te pot surprinde cu ideile mele, la care tu poate nici nu te-ai fi gândit.

8. Te rog, ajută-mă în interacțiunile sociale. Poate părea că nu vreau să mă joc cu ceilalţi copii pe terenul de joacă, dar uneori e doar din cauză că pur și simplu nu știu cum să încep o conversație sau cum să acţionez într-o situație de joc. Dacă i-ai putea încuraja și pe alți copii să mă invite în jocul lor, să arunc o minge la coş sau să şutez, este posibil ca eu să fiu încântat pentru că m-au inclus.

9. Încearcă să identifici ce-mi provoacă o criză. Crizele, accesele de furie, „istericalele” sau oricum altcumva vrei să le numeşti sunt chiar mai groaznice pentru mine decât sunt pentru tine. Ele apar deoarece unul sau mai multe dintre simțurile mele a fost supraîncărcat. Dacă ţi-ai putea da seama ce le-a provocat, le-am putea  preveni. Păstrează un jurnal în care să notezi momente, situaţii, oameni, activități şi, astfel, vei putea construi un model previzibil care ne va aduce mai multă linişte.

10. Dacă eşti un membru al familiei, te rog, iubeşte-mă necondiționat. Alungă gândurile de genul,”dacă ar fi fost, pur și simplu ……” sau “de ce nu poate să …..”. Nici tu nu ai îndeplinit toate așteptările pe care părinții tăi le-au avut de la tine și nici nu cred că ţi-ar plăcea să ţi se amintească asta în mod repetat. Nu eu am ales să am autism. Dar aminteşte-ţi că asta mi se întâmplă mie, nu ţie. Fără sprijinul tău, şansele mele de reuşită, de autonomie ca adult sunt puţine. Cu sprijinul și îndrumarea ta, posibilitățile sunt mult mai mari decât te-ai putea gândi. Îți promit – merit asta!

Și, în sfârșit, trei cuvinte pentru toţi adulţii din viaţa mea: Răbdare. Răbdare. Răbdare. Străduieşte-te să priveşti autismul meu ca pe o abilitate diferită, mai degrabă decât ca un handicap. E adevărat că eu nu mă pricep să te privesc în ochi şi nici să port o conversaţie, dar ai observat ca eu nu mint, nu trișez la jocuri, nu spun vrute și nevrute despre colegii mei de clasă şi nu îi judec pe alți oameni?

Fii atent la interesele mele, la talentele mele speciale şi cine ştie ce mă vei ajuta să devin? Poate un om de ştiinţă, sau un cercetător, sau un muzician talentat? Lumea are multe enigme şi nimeni nu poate spune care vor fi realizările viitoare ale unui copil cu autism, ca mine.

Nimic din toate realizările mele nu vor putea exista fără susţinerea ta. Fii protectorul meu, fii prietenul meu și vom vedea împreună cât de departe pot ajunge.

 

Text preluat din “Ten Things Every Child With Autism Wishes You Knew,” © 2005 Ellen Notbohm


actorie.jpg
19/Sep/2017

Prin jocul teatral, cursantii vor invata sa isi poata exprima opiniile in mod liber si fara teama de a fi judecati, in acelasi timp aratand respect pentru individualiatea celorlalti. Vor invata sa se cunoasca mai bine, sa isi puna in valoare calitatile, dar si sa isi valorifice punctele slabe, sa gaseasca masura corecta in fiecare actiune intreprinsa.

Jocurile de teatru si improvizatie ajuta la:

  • reducerea inhibitiilor;
  • consolidarea increderii in sine si dezvoltarea abilitatii de a lucra in echipa;
  • dezvoltarea atentiei si puterii de concentrare;
  • dezvoltarea limbajului verbal si non-verbal;
  • explorarea unor modalitati diferite de exprimare;
  • dezvoltarea memoriei, a creativitatii si a imaginatiei.

DURATĂ

12 ședințe – 3 luni.

FRECVENȚĂ

O dată pe săptămâna cate o ședinta de 90 min

COSTURI

50 RON pentru fiecare sedinta

FACILITATOR

Elena Rusu Penescu – Actrita cu studii finalizate, consolidate prin participarea la numeroase workshop-uri tinute de traineri din tara si din strainatate, cu experienta scenica in teatrul independent si cu experienta in lucrul cu copiii.

LOCAŢIE

Sediul MindtherapyCenter, Centru de Consiliere şi Psihoterapie pentru Copii, Adolescenţi şi Familie, Calea Griviţei, nr. 46, Sector 1, Bucureşti

Pentru detalii suplimentare ne puteţi contacta la numarul de telefon: 0770 334 261; email: office@mindtherapycenter.ro sau mindtherapycenter30@gmail.com.


voce-alla-voce-tandem-6.jpg
05/Jul/2017

      1.Care sunt tulburarile de limbaj?

O clasificare a tulburarilor de limbaj, unanim acceptata este cea a d-lui profesor E.Verza:

     Tulburarile de pronunţie:

  • dislalia;
  • rinolalia;
  • dizartria

Tulburarile de ritm şi fluenţa a vorbirii:

  • balbaiala;
  • logonevroza;
  • tahilalia;
  • bradilalia;
  • aftongia;
  • tulburari pe baza de coree.

Tulburarile de voce:

  • afonia;
  • disfonia;
  • fonastenia;

Tulburarile limbajului citit-scris:

  • alexia;
  • dislexia;
  • agrafia;

    Tulburarile polimorfe de limbaj:

  • alalia;

Tulburarile de dezvoltare a limbajului:

  • mutism psihogen;
  • intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii.

 

  1. Care sunt cele mai frecvente tulburari de limbaj cu care te confrunţi in practica ta?

 Ȋn ultima perioada am intalnit foarte multe cazuri de copii care prezinta intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv/ receptiv –  in aceste cazuri apariţia cuvintelor are loc dupa doi ani, doi ani şi jumatate, vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte, pana la varsta de trei ani acestia nu formeaza propoziţii simple. Evoluţia aparatului fonoarticulator stagneaza dupa perioada lalaţiunii, vocalele sunt prezente, omit consoanele mai dificil de pronuntat din cuvintele ce contin grupuri consonantice, copilul are dificultaţi in trecerea de la limbajul intern la cel extern precum si de intelegere a mesajului verbal al interlocutorului. Acesti copii au un vocabular saracacios si se exprima de obicei in cuvinte-cheie care substituie propozitia simpla.

Dislalia este o tulburare de pronuntie des intalnita in cabinetele logopedice – la copilul anteprescolar aceasta tulburare este de natura fiziologica, ca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii.  Sunetele cele mai frecvent afectate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor: vibranta r, siflantele s, z, şueratoarele s, j, etc.

Dislalia fiziologica se refera la dificultatile de pronuntie care apar la majoritatea copiilor si care sunt firesti, au caracter temporar, nu se fixeaza si nu se mentin dupa varsta de 4-5 ani. Dupa acesta varsta dislalia poate fi considerata defectologica si necesita interventie logopedica pentru a evita permanentizarea unui mod defectuos de vorbire.

O alta tulburare cu care m-am confruntat este balbaiala. Balbaiala este definita ca o tulburare a ritmului şi fluenţei vorbirii in care cursivitatea exprimarii este grav afectata. Balbaiala are o gama diferita de manifestare, ce consta in repetarea unor silabe la inceputul şi mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care impiedica desfaşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

La prescolari intalnim balbaiala fiziologica – ocazionala -care apare datorita unui conflict intre dorinta copilului de a spune cat mai mult si repede ceea ce gandeste si posibilitatile limitate de exprimare, tulburare ce nu intra in sfera patologicului; in cazul balbaielii patologice  aceasta tulburare de vorbire inseamna pentru copil, mai mult decat alterarea ritmului si fluentei comunicarii orale; balbaiala afecteaza totodata psihicul (sentimente de rusine, culpabilizare, frustrare, stima de sine scazuta) si comportamentul (modalitati prin care se incearca mascarea dificultatii de exprimare).

Des intalnite sunt si cazurile de copii cu dislexo-disgrafie. Dislexia este definita ca dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinestezice, ca semne revelatoare. Dificultaţile in deprinderea citirii se refera atat la corectitudine, cat si la modul constient, curent si expresiv, pe care copilul trebuie sa il realizeze in timpul cititul.

Disgrafia este incapacitatea copilului cu limbaj, auz, dezvoltare cognitiva normala, de a invata corect si de a utiliza constant scrisul in conditiile de scolarizare normala. Structurile perceptive de la nivelul auditiv, vizual si kinestezic implicate in invatarea limbajului scris, precum si structurile spatio-temporale implicate, sunt elementul central in intelegerea si terapia actului lexico-grafic.

 

  1. Cat de importanta este implicarea parintilor in terapia logopedica? In ce fel ar trebui parintii sa se implice?

Implicarea parintilor este cea mai importanta, contextul familial este primul in care apare si se dezvolta comunicarea. Parintii sunt primi care asista la incercarile de comunicare ale bebelusului, inainte de insusirea limbajului verbal, copilul mic comunica prin mimica, plans, gangurit –  parintii sunt cei care incurajeaza si apreciaza pozitiv efortul copilului de exprimare. Tot parinţii sunt primii care ofera copilului modelul verbal, in primele luni de viaţa copilul invaţa sa imite sunetele facute de alte persoane, sa repete silabe, sa combine doua silabe diferite sub forma de joc verbal, sa vocalizeze ca raspuns la vorbirea altei persoane.

Iata cat de importanta este implicarea parinţilor in formarea si dezvoltarea abilitaţilor de comunicare (atat in ceea ce priveste receptarea mesajului verbal cat si in insusirea exprimarii orale). Cazurile care ma fac sa privesc cu mandrie spre profesia mea sunt cele in care familia a devenit partener activ in actul terapeutic-recuperator. Una/ doua sedinţe logopedice pe saptamana sunt insuficiente pentru a inlocui modul defectuos de exprimare cu unul corect.

Reusita in corectarea tulburarilor de limbaj este condiţionata de implicarea familiei,  terapia logopedica nu se rezuma doar la lucrul cu copilul, ci implica si consilierea familiei. Dupa fiecare sedinţa familia  primeste sfaturi in ceea ce priveste consolidarea abilitaţilor verbale exersate in cabinet.

 

  1. Exista o convingere conform careia parinţii amana venirea la logoped, considerand ca o data cu cresterea in varsta copilul isi va corecta singur limbajul. Esti de acord cu aceasta?

Nu, in calitate de parinte cred ca e mai bine sa elimin orice suspiciune si sa fiu sfatuita de un specialist decat sa las timpul sa treaca in defavoarea copilului meu. Sunt unele tulburari de limbaj de natura fiziologica (vorbeam mai devreme de dislaliile care sunt firesti pana la varsta de 4 ani, 4 ani si jumatate, de balbaiala data de decalajul intre ceea ce vor sa exprime si posibilitaţile psiho-fizice de care dispun copiii mici), insa sunt si tulburari de limbaj care nu trec de la sine, adesea aceste tulburari fiind asociate unor tulburari mai grave.  Ȋn aceste cazuri copiii  au nevoie de programe de intevenţie timpurie, de abordarea unei intregi echipe terapeutice (medic psihiatru, medic ORL, psiholog, ortodont, etc).

Pentru orice suspiciune parinţii trebuie sa se adreseze unui specialist; constat cu bucurie ca in ultimii ani exista o mai mare deschidere catre aceasta specialitate, am avut ocazia sa intalnesc in cabinetul logopedic parinţi dornici sa fie sfatuiţi cum sa-si abordeze/stimuleze  copiii.

Ȋn fond vizita la un specialist ii va ajuta pe parinţi sa-si schimbe modul de abordare, sa-si stabileasca niste obiective in jocul cu copilul, evitand permanentizarea unor  tulburari de vorbire ocazionale.

 

  1. Cand ar trebui sa se adreseze parinţii unui logoped? Care ar fi cel mai potrivit moment pentru inceperea terapiei logopedice?

Nu exista un moment standard, e bine ca parinţii sa se adreseze logopedului atunci cand observa unele dificultaţi ale copilului in insusirea si dezvoltarea limbajului.  Daca in urma unei evaluari complexe a limbajului logopedul constata ca tulburarea e de natura fiziologica atunci parinţii vor primi un program individualizat de dezvoltare/ stimulare a abilitaţilor de comunicare  si vor stabili o noua intalnire  cu logopedul peste 3/6 luni  (deci aceasta intalnire nu poate fi decat benefica pentru copil).

Ȋn cadrul evaluarilor logopedice  am vazut copii cu varsta de peste1 an, insa copiii cuprinsi in programul de terapie logopedica au varste de peste 2 ani;  pacientii cei mai mici sunt cei cu tulburare  in dezvoltarea limbajului;  pentru terapia logopedica a balbaielii parintii sunt mai intai sfatuiti cum sa abordeze copilul acasa, stabilim intalniri periodice,  iar terapia propriu-zisa o incepem dupa 3 ani;  in cazul dislaliilor incepem terapia logopedica dupa 4 ani si jumatate ideal este ca pana la schimbarea dentitiei sa corectam sunetele defectuoase.  Ȋn cazul dislexo-disgrafiilor putem incepe terapia logopedica dupa terminarea clasei I, din pacate majoritatea parintilor si invatatorilor ignora dificultatile copilului in achizitionarea scris-cititului si abia dupa clasa a IV a cand copilul este in pragul unui esec scolar incep sa caute solutii pentru aceste probleme.

Logoped Paula Griogoroiu


aba-blog-image-15.jpg
05/Jul/2017

(Terapie ABA si Tehnici Alternative de Stimulare)

PRIMELE SEMNE DE INTREBARE (!?)

  • Copilul evita deseori contactul vizual, nu intoarce capul si nu raspunde la nume
  • Prefera sa se joace singur decat cu ceilalți copii sau cu un adult, chiar si cu parinții
  • Atunci cind se joaca deseori o face neobisnuit rotind o jucarie de mai multe ori
  • Poate sta mult timp facand aceeasi activitate, iar daca este deranjat devine agitat si agresiv
  • Nu foloseste limbajul nonverbal si/sau verbal in comunicarea cu ceilalți, chiar si cand are nevoie de ceva
  • Are propriile rutine in timpul unei zile, iar orice abatere de la aceasta il frustreaza si il face sa protesteze
  • Are dificultați in ceea ce priveste rutina de masa si de somn
  • Are preferințe doar pentru un numar restras de alimente, refuzandu-le categoric pe celelalte
  • Manifesta lipsa de sensibilitate la durere si o reactie nebisnuita la anumite sunete

Daca copilul dumneavoastra se regaseste in aceasta descriere, ar putea prezenta trasaturile unei Tulburari de Spectru Autist sau de Comunicare Sociala. Cel mai potrivit lucru este sa va orientați catre un specialist pentru diagnosticare precoce.

CE ESTE DE FACUT?

Primul pas este sa urmariți comportamentul copilului in mai multe medii: acasa, in parc si in alte locuri de joaca, in jocul individual si in rutina zilnica.

Analizați comportamentul acestuia din punct de vedere al limbajului, modului de a se juca, si al dorinței de interacțiune.

Daca indeplineste cel putin 3 dintre trasaturile de mai sus, urmatorul pas este sa consulți medicul de familie, care va va orienta catre un  psihiatru/neuropsihiatru specializat in psihopatalogia copilului si a adolescentului.

In urma consultației, acesta va va recomanda o evaluare psihologica pentru confirmarea diagnosticului in urma aplicarii unui test standardizat; si daca este nevoie, un tratament medicamentos. Iar in urma acestuia, vi se va face un plan personalizat de terapie.

 

CE VA OFERIM NOI?

  • Evaluarea copilului in vederea stabilirii diagnosticului de certitudine prin:
    • Evaluare psihiatrica
    • Testare psihologica prin teste standardizate pentru IQ (Coeficientul de Inteligența); QD (Coeficientul de Dezvoltare); confirmarea diagnosticului de Tulburare de Spectru Autist(TSA) si Tulburare de Comnicare Sociala (TCS) de catre un psiholog clinician
    • Tratament medicamentos (daca este cazul) si monitorizarea acestuia de catre psihiatru
    • Terapie Comportamentala de Stimulare (Terapie ABA si Tehnici Alternative de Stimulare) printr-o schema personalizata si adaptata nevoilor copilului
    • Sedinte de parenting pentru parinți, in care terapeutul ofera parintelui recomandari specifice dificultaților copilului si familiei
    • Reevaluare perioadica psihiatrica si psihologica in vederea monitrizarii eficienței terapiei si progreselor copilului
  • Terapie Comportamentala de Stimulare (Terapie ABA si Tehnici Alternative de Stimulare):
    • Terapie ABA (Applied Behavioral Analysis = Analiza Comportamentala Aplicata)
    • Tehnici de integrare senzoriala
    • Tehnici Alternative de Stimulare cognitiva, a limbajului, comunicarii si a abilitaților sociale
    • Tehnici axate pe relația terapeutica si atasament
    • Tehnici de expunere
    • Place and Train (adresata in special scolarilor si adolescenților)
    • Ludoterapie
    • Artterapie
    • Joc de rol
    • Teatru de papusi
  • Terapie ocupaționala
  • Logopedie
  • Programe speciale:
    • Grup de stimulare a integrarii sociale pentru copii cu TSA si TCS
    • Grup de suport si training pentru parinții copiilor cu TSA si TCS

Va asteptam!


grupuri-1200x800.jpg
18/Jun/2017

Debutul vietii sociale a copilului vizeaza dezvoltarea socio-emotionala, capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii, de a-si percepe si exprima emotiile, de a intelege si a raspunde emotiilor celorlalti, precum si dezvoltarea conceptului de sine. In stransa corelatie cu conceptul de sine se de zvolta imaginea despre sine a copilului, care influenteaza procesul de invatare.

       Grupul terapeutic de dezvoltare a abilitatilor socio-emotionale ofera copiilor posibilitatea constientizarii si valorizarii de sine, cu efecte pozitive in planul relatiilor interumane.

 Obiective:

  • Dezvoltarea unor abilitati pozitive de interactiune sociala
  • Dezvoltarea abilitatilor de cooperare si de a imparti cu ceilalti
  • Invatarea de modalitati de a gestiona propriile emotii – de furie, tristete, frica, ingrijorare
  • Invatarea de strategiide rezolvare de probleme
  • Invatare de abilitati de rezolvare eficienta a unui conflict

 

Beneficii

In grup copiii:

  • Sunt ajutati sa-si exprime trairile si emoțiile;
  • Sunt ajutati sa manifeste atitudini de respect si incredere in ceilalti;
  • Sunt sprijiniti sa dezvolte abilitati de cooperare si intrajutorare, invata cum sa fie buni prieteni;
  • Sunt sprijiniti sa-si identifice propriile emotii si ale altora si sa le exprime intr-o maniera constructiva pentru sine sau ceilalti;
  • Sunt ajutati sa rezolve eficient un conflict si sa lucreze in echipa;
  • Sunt incurajati sa exerseze si sa aplice abilitati de comunicare si colaborare.
  • Sunt stimulatisa-si dezvolte abilitatile de autonomie personala
  • Sunt stimulati spre a-si descoperi si exersa abilitati noi si creative de petrecere a timpului liber. 

Durata unei sedinte va fi de 60 de minute.

Coordonatori:

Gabriela Craciun – psiholog clinician, psihoterapeut

Florentina Nichita – psiholog clinician, profesor psihopedagog

 

Va asteptam cu drag!


Copyright Mindtherapycenter 2021