Va rugam sa asteptati...

Bun sau rău în relația copiilor cu tehnologia

Bun sau rău în relația copiilor cu tehnologia

 

Dr Ana Maria Iosupescu

Medic psihiatru copii și adolescenți

Psihoterapeut

– Începând cu ce vârstă este suficient de dezvoltat creierul unui copil pentru a nu fi afectat (pentru a nu i se produce modificări majore) prin folosirea zilnică de tehnologie digitală?

Nu există o vârstă unanim acceptată, însă se recomandă ca expunerea la TV să fie minimă până la vârsta de 2 ani iar expunerea la tehnologie digitală  – după intrarea în colectivitate (3-4 ani), la început doar cu acces la aplicaţii cu conţinut educativ, iar mai apoi, şi la activităţi de joc (cu limite clare de timp).

– Ce efecte are asupra creierului unui copil/adolescent folosirea zilnică și, respectiv, abuzul de tehnologie digitală?

În adolescenţă, reţelele neuronale sunt încă în curs de dezvoltare şi cele mai multe modificări se produc la nivelul centrului de control executiv al creierului (în cortexul prefrontal) – responsabil cu capacitatea de organizare şi planificare a acţiunilor, controlul impulsurilor, abilitatea de a lua decizii responsabile şi de a rezolva probleme. În acelaţi timp, prin neuroplasticitate, creierul caută modalităţi de lucru diverse pentru a funcţiona eficient iar atunci când unele activităţi  (de exemplu, utilizarea Internetului, jocurile online) ajung să facă parte din rutina unui adolescent, conexiunile utilizate pentru realizarea acestora sunt întărite iar căile mai puţin utilizate ajung să intre în declin şi în cele din urmă dispar – după principiul „use it or loose it”. Aşadar, dacă un adolescent este pasionat de muzică, sport sau lectură, celulele şi conexiunile care contribuie la însuşirea acestor abilităţi vor fi cele mai dezvoltate. Dacă interesele sale sunt pentru jocuri video sau Internet, vor supravieţui celulele şi conexiunile activate în timpul acestora, în timp ce conexiunile mai puţin utilizate sunt „tunse” – ca şi cum creierul ar avea o memorie internă care ajunge să ignore conexiunile pe care noi, la rândul nostru, le ignorăm (de ex., dacă interesele sociale ale unui adolescent sunt reduse şi abilităţile lui viitoare, de relaţionare în plan social, vor fi reduse).

De asemenea, pot apărea tulburări emoţionale şi modificări ale comportamentului: anxietate, depresie, fobie socială, refuz/absenteism şcolar,
comportamente agresive

 

– Folosirea prematură și excesivă a mijloacelor de tehnologie digitală produce întârzieri în formarea limbajului? De ce?

Pentru că stimularea limbajului şi a celorlalte abilităţilor (cognitive, de interacţiune, de autonomie personală) este determinată, aşa cum am spus într-un răspuns anterior, prin relaţie directă cu o persoană, prin experienţe de viaţă reale şi expunere la vocea umană.

 

– Care pot fi consecințele de ordin psihologic și comportamental atunci când un copil/adolescent petrece prea mult timp în fața unui ecran (indiferent că este al televizorului, al computerului, al tabletei ori al telefonului mobil)?

În primul rând, este important să subliniem faptul că mijloacele media „consumate” cu măsură, pe lângă avantajele care ţin de accesul rapid la informaţii şi servicii care ne economisesc timpul atât de preţios, pot avea efecte benefice asupra creierului: numeroase studii arată că utilizarea Internetului îmbunătăţeşte capacitatea de a lua decizii, memoria de lucru şi stimulează funcţiile cognitive la vârstnici, reprezentând chiar un factor de protecţie împotriva bolii Alzheimer (de exemplu, un studiu efectuat la UCLA a arătat că, la persoanele vârstnice care petrec chiar şi o perioadă scurtă de timp în efectuarea de căutări pe Internet pot apărea modificări  în activitatea creierului, a cărui funcţionare se îmbunătăţeşte semnificativ după un astfel de exerciţiu simplu, combătând modificările fiziologice legate de vârstă, care determină încetinirea şi reducerea funcţiilor cognitive).

Un alt studiu indică faptul că utilizarea de diverse aplicaţii/browsingul pe Internet creşte nivelul inteligenţei (QI) deşi poate avea, în acelaşi timp, o influenţă negativă asupra reţelelor neuronale.

Am putea spune că mijloacele media reprezintă, astăzi, pentru cei mai mulţi dintre noi, un „creier adiţional” care reţine informaţiile de care noi considerăm că putem avea nevoie la un moment dat, dar pe care nu le putem reţine în detaliu, care poate răspunde rapid la întrebările dificile cu care ne confruntăm fără să fie nevoie de efort de memorie din partea noastră, care ne menţine creierele active dar care prin utilizare necontrolată, patologică, poate avea un impact negativ asupra performanţelor (profesionale, la adulţi sau şcolare, în cazul copiilor), relaţiilor sociale şi asupra stării noastre emoţionale.

Aceste mijloace utilizate excesiv cresc distractibilitatea atenţiei şi determină dificultăţi de concentrare şi susţinere a atenţiei (de ex., la citirea unui text – ajungem să citim doar titlul, ideile cu caractere subliniate), scad capacitatea de gândire creativă, putând chiar determina neglijarea activităţilor zilnice, dezvoltarea de relaţii interpersonale defectuoase, izolare socială, comportamente agresive, tulburări de dispoziţie, deprivare de somn care determină scăderea capacităţii de concentrare, oboseală cronică şi slăbirea sistemului imunitar, uneori chiar dependenţă fizică.

 

 

– Până la ce punct este de ajutor în dezvoltarea unui copil utilizarea computerului și a celorlalte mijloace tehnologice? Ce spun studiile în acest sens, care este durata optimă de folosirea a unor astfel de mijloace tehnologice de către un copil/adolescent? De asemenea, de la ce vârstă poate începe un copil/adolescent să folosească tehnologia?

 

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă evitarea expunerii în faţa televizorului a unui copil mai mic de 2 ani.

Între 0-3 ani TV are doar rol senzorial (stimulare vizuală, auditivă), neavând practic, în ciuda a ceea ce se crede, niciun beneficiu asupra dezvoltării abilităţilor cognitive sau de limbaj. Dimpotrivă, există din ce în ce mai mulţi copii care sunt expuşi timp prelungit la TV de la câteva luni şi ajung la psiholog sau psihiatru la vârsta de 2 ani pentru că sunt foarte agitaţi, prezintă dezinteres în interacţiunea cu părinţii sau alţi copii, au un limbaj insuficient dezvoltat (deşi unii copii pot cunoaşte câteva cuvinte în lb engleză, preluate de la TV, însă acest tip de vocabular este nefuncţional) – adică au manifestări comune celor din Tulburările de spectru autist. Aceste manifestări apar ca urmare a lipsei de stimulare a abilităţilor de limbaj şi comunicare în interacţiunea cu părinţii – copilul învaţă în primii ani de viaţă din mesaje transmise de vocea umană, din experienţe reale şi prin interacţiune directă cu persoanele de îngrijire, nicidecum din aplicaţii pe tabletă sau de la TV.

Aşadar, între 0-2 ani, expunerea la TV va fi de maxim 10-15 minute zilnic, în prezenţa unui adult care să-l ajute pe copil să imite sunete sau să indice imaginile pe care le vede.

Între 3-5 ani creşte interesul, în special pentru desene animate şi
copilul imită multe dintre lucrurile pe care le vede. Adultul îl poate ajuta să înţeleagă ce a văzut, să discute pe baza conţinutului, să-l încurajeze să povesteasca despre ceea ce a văzut, pentru a nu confunda realitatea cu lumea virtuală şi poate fi expus la TV maxim 30 min. zilnic

După 5-7 ani, apare interes pentru filme, documentare despre modul în care se întâmplă lucrurile, în care se construiesc, cum apar sau dispar, copilul are mai multă răbdare să urmărească un documentar de 20-30 min.
Şi acum este importantă prezenţa părintelui care poate să răspundă întrebărilor copilului, să discute despre subiectul vizionat, să permită copilului să îşi exprime ideile, temerile, curiozităţile sau confuzia. Durata de timp petrecut la TV poate creşte treptat la 45 min – 1 h, fragmentat pe parcursul unei zile.

Cu toate că tableta, telefon şi calculatorul au devenit mijloacele de joacă preferate ale copiilor de toate vârstele – acestea pot fi chiar mai nocive dacă sunt folosite de la vârste fragede. Unele studii au arătat că aplicaţiile sau jocurile cu conţinut educaţional, instalate pe tabletă, telefon sau calculator pentru copii peste 3 ani, cu durată scurtă (5-10 minute) pot fi utile pentru creşterea abilităţilor de învăţare, memorare, logică, coordonare. Am observat că sunt însă mulţi copii care au acces la aceste mijloace încă de la vârsta de 1 an (poate chiar mai devreme) pentru a viziona filmuleţe sau clipuri – la fel ca şi în cazul TV, acest lucru poate să provoace agitaţie, neatenţie, întârziere în dezvoltarea limbajului şi comunicării.

Se recomandă ca accesul copiilor la tehnologie să fie după vârsta de 3 ani, perioade scurte (5-10 min), numai pentru programe educaţionale şi cu un control parental foarte strict. Sunt autori care subliniază că, fără supraveghere parentală adecvată, expunerea unui copil la astfel de gadgeturi ar trebui amânată cât mai mult posibil. Jocurile video şi utilizarea Internetului în scopuri non-educaţionale (Facebook sau reţele de socializare) pot fi accesibile pentru un copil după vârsta de 9-10 ani. AAP recomandă un timp de expunere de maxim 2 ore, în activităţi cu funcţie de învăţare.

Din ce cauze poate prefera un copil/adolescent companiaunui ecran sau unui monitor companiei altor copii sau altor persoane?

În primul rând copiilor le face plăcere să utilizeze aceste gadgeturi – sunt noile tipuri de jucării. La vârstă mică, în special, atunci cînd un copil alege să-şi petreacă timpul astfel, înseamnă că nu i se oferă alternative – în loc să fie direcţionat către un joc de stimulare sau să fie antrenat într-o activitate de joc cu o altă persoană, ca experienţă reală, adulţii preferă să-i ofere un telefon sau o tabletă sau să deschidă TV, pentru că astfel copilul este mult mai liniştit şi pare că se bucură.

După copilul mai mare, şcolar sau adolescent, *atracţia* ecranelor poate fi, fie un comportament învăţat de la vârstă mai mică, fie o modalitate de a evita anumite situaţii – sunt copii cu anxietate socială sau copii care trec prin diverse stări emoţionale negative sau se simt neglijaţi şi atunci îşi găsesc plăcere în jocuri video, reţele de socializare.

– Cum poate recunoaște un părinte simptomele dependenței de tehnologie?
În ce condiții copilul/adolescentul are nevoie de ajutor specializat?

Dependenţa de TV se întâlneşte mai rar şi apare prin expunere prelungită în faţa televizorului (mănâncă la TV, se joacă/învaţă cu TV deschis, adoarme cu TV, TV în camera în care doarme) şi prin lipsa de limite în ceea ce priveşte calitatea subiectelor urmărite.

Semne ale dependenţei:

  • apatie,
  • lipsa interesului pentru jocuri în afara casei,
  • dificultăţi de relaţionare cu copiii de aceeaşi vârstă sau cu persoane noi,

Utilizarea problematică a Internetului sau dependenţa de jocuri video beneficiază chiar de un chestionar de diagnostic (Young, 1998) şi semnalele de alarmă care pot fi identificate de către părinte sunt:

  • Dorinţă sau impuls puternic de a folosi internetul şi un sentiment de euforie atunci se află on-line
  • Reducerea timpului petrecut online determină simptome de sevraj (stare generală proastă, nelinişte, iritabilitate, lipsă de concentrare, tulburări de somn) care pot fi ameliorate prin înlocuire cu alte dispozitive electronice (TV, jocuri portabile, jocuri de noroc)
  • Nevoie continuă de prelungire a timpului de utilizare a Internetului pentru a atinge un sentiment de satisfacţie
  • Continuu preocupat de activităţile pe calculator (când nu are acces)
  • Îşi apără cu înverşunare dreptul de a utiliza calculatorul aşa cum doreşte
  • Dificultăţi în a controla durata de timp pe care o petrece pe Internet iar eforturile de a diminua acest timp şi de a-şi controla comportamentul on-line au eşuat de mai multe ori
  • Interese reduse sau absente pentru activităţi sociale şi recreaţionale, neglijează prietenii şi familia
  • Tendinţa de a nega sau minimaliza importanţa pe care o acordă Internetului
  • Neglijarea sarcinilor şcolare sau a rutinelor zilnice, a somnului

Atunci când există 5 sau mai multe dintre cele de mai sus, este momentul în care părintele ar trebui să se adreseze unui specialist.

– Cum poate fi ajutat copilul/adolescentul să scape de dependența de tehnologie? În ce constă tratamentul de dezintoxicare?

 

Sunt din ce în ce mai multe cazuri de copii, la vârste din ce în ce mai mici, care îşi găsesc unica plăcere în utilizarea tehnologiei şi, mai ales, a jocurilor video. Aceşti copii ajung să refuze şcoala şi orice alte activităţi sociale.

Înainte de toate, este important să învăţăm cum să prevenim dezvoltarea unei dependenţe. Şi acest lucru începe de la vârste fragede, când părinţii ar trebui să fie mai preocupaţi de calitatea timpului petrecut alături de copiii lor, în experienţe reale de viaţă mai degrabă decât a le oferi cadouri şi gadgeturi de ultimă generaţie pentru a le umple timpul şi a le oferi plăceri de moment. La vârste mici nu copilul este cel care alege să-şi cumpere un nou telefon.

Atunci când copilul începe să petreacă timp la calculator/TV/telefon, ar fi util ca părintele să fie prezent şi să discute, într-un limbaj adecvat vârstei despre ce face copilul pe Internet, despre menţinerea unui echilibru în ceea ce priveşte timpul petrecut în faţa ecranelor, despre influenţa mijloacelor media asupra creierului; se vor stabili limite privind timpul de expunere,  utilizarea mesageriei instant, a aplicaţiilor pe care le descarcă de pe Internet, vizionarea de clipuri video pe Internet, crearea unui profil propriu pe o reţea socială: comunicarea datelor personale, încărcarea pozelor pe profilele de socializare.

Utile sunt şi programele de control parental care pot fi instalate în computer pentru a supraveghea activitatea online.  Există, de asemenea, programe care gestionează timpul petrecut online.

Cum poate fi ajutat un copil deja dependent? Prin psihoterapie, terapie de grup, implicarea familiei într-un mod suportiv (nu critic şi agresiv), înlocuirea, treptată a timpului petrecut în faţa ecranelor cu alte tipuri de activităţi: citit, întâlniri cu prietenii, activităţi sportive sau recreative în afara casei. Schimbarea acestor comportamente este un proces dificil, greu de tolerat în primul rând de către părintele îngrijorat şi speriat de faptul că fiul/fiica sa va pierde şcoala şi care are şanse de reuşită doar dacă toate persoanele implicate în creşterea şi educaţia copilului înţeleg gravitatea situaţiei şi acordă sprijin copilului.

– Dați-ne, vă rog, câteva trucuri prin care un părinte își poate atrage copilul către alte activități decât cele care presupun folosirea tehnologiei și cum îi poate stimula apetitul și menține interesul pentru aceste activități?

Cum am menţionat mai sus, de la vârste fragede, părinţii se pot implica alături de copii în activităţi de interacţiune plăcute – citit, sport, jocuri de creativitate, şah etc – pe scurt, timp de calitate petrecut cu copilul. De asemenea, exemplul personal este un factor important pentru a-l stimula pe copil să caute alte mijloace pentru petrecerea timpului liber. Un părinte care citeşte, face sport, participă la întâlniri cu prietenii, caută experienţe în viaţa reală, va avea un copil cu interese similare, va transmite valori similare.

 

– Cum poate fi ajutat un adolescent să înțeleagă că tehnologia trebuie să fie un instrument pentru el și nu invers?

I se pot pune la dispoziţie materiale din care poate afla care sunt efectele utilizării fără limită a acestor mijloace şi este încurajat să se implice şi în alte tipuri de activităţi, pentru a vedea beneficiile dobândirii de abilităţi în mai multe domenii.



– Există copii în clasele primare care au cont de Facebook? Au nevoie copiii atât de mici să socializeze virtual, ce ar trebui să știe părinții acestor copii?
Da, din păcate, există iar adulţii oferă un model inadecvat încă de la momentul intrării în colectivitate (modalitatea educatoarei de a comunica cu părinţii este, mai nou, prin intermediul contului de Facebook, unde sunt încărcate, zilnic, fotografii cu copiii – uitând însă de riscurile de abuz pe Internet).

Sunt părinţi care, chiar dacă nu sunt de acord cu crearea unui cont pe o reţea de socializare, cedează în cele din urmă la presiunea grupului şi astfel ajung copii în clasele primare cu cont de FB.

Social media ne face mai puţin receptivi la viaţa reală, la emoţiile şi comportamentele celor din jurul nostru, ne atrage în capcana de a crede că, schimbând terenul pe care se desfăşoară viaţa noastră socială, avem mai mulţi prieteni şi mai mult timp pentru noi când, de fapt, ne pierdem abilitatea de a relaţiona şi de a empatiza cu ceilalţi, uităm că, de multe ori, un gest simplu sau o privire înţelegătoare/încurajatoare pot înlocui zeci de cuvinte, ne retragem şi ne izolăm.

 

– Cum se produce dependența de computer, tabletă etc.

Dependenţa de tehnologie este definită ca o pierdere compulsivă a controlului impulsurilor legate de utilizarea acestor mijloace (jocuri online, reţele sociale, sesiuni-maraton de navigare pe Internet) care implică în principal dependenţa psihologică iar simptomele sunt comparabile cu ale altor comportamente adictive, cel mai apropiat fiind jocul de noroc patologic.

Aproape fiecare studiu efectuat pe această temă a identificat nu numai o corelaţie directă între vârstă şi dependenţa de tehnologie, ci şi, de asemenea, o corelaţie între vârstă şi neglijarea responsabilităţilor legate de muncă sau şcoală. Prin urmare, adolescenţii şi adulţii tineri sunt mai susceptibili de a fi dependenţi de tehnologie decât orice altă grupă de vârstă, şi în rândul tuturor persoanelor care suferă de această dependenţă, adolescenţii şi adulţii tineri sunt mai susceptibili de a-şi neglija munca  şi şcoala decât adulţii mai mari cu acelaşi tip de comportament dependent.

Există şi anumiţi factori de risc care predispun la dezvoltarea dependenţei:

Principalul factor de risc pentru dependenţa de Internet/calculator sub vârsta de 12 ani este ADHD

După 12 ani, depresia (calculatorul, jocurile video ca mijloc de evadare din starea de tristeţe însă dependenţa poate înrăutăţi lucrurile, prin izolare şi singurătate) ocupă primul loc între factorii de risc, iar ADHD locul al doilea
Riscul cel mai crescut: adolescenţii şi adulţii tineri, în special băieţii şi cei cu anumite vulnerabilităţi temperamentale (timiditatea, stima de sine scăzută, competenţe emoţionale şi sociale scăzute, comportamente de risc – consum de alcool, droguri, joc de noroc patologic).
Adolescenţii dependenţi de internet sunt mai introvertiţi şi mai timizi în interacţiuni sociale faţă-în-faţă şi preferă singurătatea, activităţile solitare.
Anxietatea – pentru a-şi distrage atenţia de la îngrijorări/temeri
Lipsa suportului social – reţelele de socializare on-line sau jocurile online sunt utilizate ca o modalitate de a stabili noi relaţii şi de a solicita ajutor.

 

– Ce modificări produce, la nivelul creierului, expunerea regulată la forme de violență virtuală? Dar stimularea vizuală și sonoră specifică jocurilor pe computer?
Copiii care sunt expuşi frecvent la mijloace virtuale intră într-un cerc vicios: pe de o parte, dezvoltă dificultăţi în interacţiunea socială în situaţii reale şi un control slab al impulsurilor iar pe de altă parte, expunerea la violenţă face creierul mai puţin *empatic*, mai puţin sensibil la acte de violenţă. Există numeroase dovezi ştiinţifice că empatia, precum şi inteligenţa socială scad comportamentul agresiv. Inteligenţa socială este implicată în toate tipurile de comportament social, atât prosocial cât şi antisocial, iar prezenţa empatiei acţionează ca un factor atenuator al agresivităţii.

Sugestibilitatea copiilor la experienţele pe care le trăiesc zi de zi este dependentă de modul în care aceştia percep realist situaţiile cu care se confruntă şi la care sunt expuşi şi de cât de mult se identifică cu diverse personaje sau cu oameni iar dacă experienţa lor este cea virtuală, vor prelua modele de acolo.

Stimularea din jocurile video creşte gradul de impulsivitate, provoacă distractibilitatea atenţiei, scad durata de concentrare în sarcini şcolare (substimulante din punct de vedere vizual, auditiv), provoacă tulburi de somn.

– Cu ce tipuri de comportamente nocive pentru sănătate este asociată folosirea zilnică și/sau excesivă de tehnologie digitală?

– Ce consecințe poate avea asupra sănătății fizice folosirea zilnică și necorespunzător a mijloacelor de tehnologie digitală?

Perturbări ale stării de sănătate fizică:

  • Obezitate – prin lipsa activităţii fizice, rutine de masă şi comportament alimentar nesănătos
  • Deformări ale coloanei vertebrale – scolioze, cifoze
  • Sindrom de tunel carpian – durere şi senzaţie de amorţeală în mâini şi la nivelul articulaţiilor mâinii
  • Crize de epilepsie – prin fotosensibilitate
  • Tulburări de vedere
  • Dureri de cap, ameţeli

 

Există o serie de studii care au demonstrat conexiunea dintre folosirea excesivă a telefonului mobil și unele forme de tumori cerebrale. Ce trebuie subliniat în legătură cu asta?

Copiii sunt mai susceptibili la radiaţiile emise de telef mobile sau tehnologie wireless deoarece cutia craniană este mai subţire şi creierul este mai expus. Studiile prezintă rezultate contradictorii, însă se evită cât de mult posibil expunerea copiilor la acestea.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Copyright Mindtherapycenter 2019