TSA reprezinta tulburari de neurodezvoltare, care face parte, conform manualului de diagnostic DSM IV, din grupul tulburărilor pervazive de dezvoltare care cuprind : autismul infantil, tulburarea Asperger, tulburarea dezintegrativă a copilăriei, sindromul Rett şi tulburarile pervazive de dezvoltare nespecificate sau autismul atipic. Manifestările TSA pot fi observate înaintea vârstei de 3 ani şi implică afectarea abilităţilor de limbaj, comunicare şi relaţionare socială ale copilului. Totodată, copiii pot prezenta comportamente repetitive şi lipsa jocului imaginativ. De cele mai multe ori, părinţii observă, în jurul vârstei de 2-3 ani, atitudinea indiferentă a copilului care se poartă de parcă “nu aude” atunci cand este strigat, nu priveşte în ochi, nu se joacă cu alti copii, nu vorbeşte şi nici nu foloseşte gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinţele, prezintă mişcări stereotipe (flutură mâinile, se învârt, se leagănă, ţopăie, merg pe vârfuri) şi pare interesat mai mult de anumite părţi ale jucăriilor decât de a iniţia un joc cu sens.

Primele semne ale tulburării devin evidente în jurul vârstei de 12 luni; la 18 luni, părinţii încep să se îngrijoreze şi solicită evaluarea din partea unui specialist în jurul vârstei de 2 ani.

Astfel, pentru identificarea cât mai precoce a TSA, au fost menţionate câteva semne, a căror prezenţă la un copil, constituie un semnal de alarmă şi instituie necesitatea pentru o evaluare globală a dezvoltării:

• Până la 12 luni: nu gângureşte, nu arată şi nu utilizează gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinţele
• Până la 18 luni: nu pronunţă nici un cuvânt cu sens
• Până la 24 luni: nu pronunţă propoziţii simple – 2 cuvinte – în mod spontan
• Orice pierdere a abilităţilor de limbaj sau a celor de relaţionare socială, la orice vârstă
• Lipsa privirii ochi în ochi
• Lipsa exprimării bucuriei
• Lipsa împărtăşirii plăcerii sau interesului
• Lipsa de răspuns la propriul nume
• Lipsa coordonării privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele
• Mişcări şi posturi repetitive ale corpului
• Mişcări repetitive cu obiectele

Pentru stabilirea diagnosticului nu există investigaţii de laborator specifice. Evaluarea comportamentelor şi a abilităţilor copilului pe baza unor scale de diagnostic standardizate, examinarea fizică, neurologică şi observaţia directă a copilului de către specialist sunt instrumentele principale ale unui diagnostic corect. Totuşi, pentru excluderea altor tulburări în al căror tablou clinic pot apărea simptome de tip autistic (ca, de exemplu, sindromul X fragil, tulburări genetice metabolice, tulburarea de dezvoltare a limbajului expresiv şi/sau receptiv, întârzierea mintală, tulburări senzoriale) se pot efectua: audiograma, teste de sânge şi urină pentru screening metabolic, teste genetice, EEG, CT, RMN.

Diagnosticul la o vârstă cât mai mică şi iniţierea precoce a unui tratament adecvat, bazat pe intervenţii educative timpurii, sunt punctele cheie ale intervenţiei în cazul unui copil cu TSA. Intervenţiile farmacologice şi cele nonfarmacologice, comportamentale, trebuie să fie complementare şi individualizate.

Dr Claudia Chivu

Psihiatru