Va rugam sa asteptati...

Balbismul (Balbaiala)

March 27, 2019 by Paula Grigoroiu0

Balbismul este o tulburare de fluenţă şi ritm a vorbirii, caracterizată prin blocarea, repetarea sau prelungirea unui sunet sau a unei silabe cu întreruperi ale fluxului vorbirii prin repetiţii, prelungiri sau exprimare sub formă de interjecţii a sunetului, silabei sau cuvântului implicat, producerea cuvintelor sau a sunetelor cu exces de tensiune fizică, contracţie exagerată a laringelui. Formele severe, cronice se pot asocia cu manifestări motorii oculare (contracţii ale pleoapelor), grimase faciale, gestică amplă sau evitarea pronunţiei anumitor cuvinte, copilul prezentând o greutate evidentă în pronunţarea cuvintelor, de parcă tot corpul ar participa la acest efort. S-a observat că, în cele mai multe cazuri, dificultăţile devin mai evidente atunci când copilul trebuie să vorbească la telefon sau cu persoane nefamiliare şi se ameliorează, chiar până la dispariţie totală, atunci când copilul se joacă, când nu este observat de către ceilalţi, când vorbeşte singur, cântă sau spune poezii.

În cursul dezvoltării normale, copilul poate prezenta, în perioada de formare a limbajului, modificări tranzitorii ale ritmului şi fluenţei vorbirii, denumite „normal non-fluency”. În jurul vârstei de 3-4 ani, copilul poate prezenta  „episoade” în care repetă sunetele sau cuvintele, în principal prima silabă a primului cuvânt, apoi reuşeşte să pronunţe tot cuvântul şi toată propoziţia fără dificultate. Când nu reuşeşte, se enervează şi refuză să mai vorbească. Dacă este ajutat să găsească cuvântul dorit, formulează apoi singur propoziţia. De cele mai multe ori, aceste modificări dispar fără a fi sesizate de către părinţi, în principal la copiii anxioşi, timizi, la care abilităţile de limbaj s-au dezvoltat mai lent. Persistenţa şi creşterea frecvenţei acestor ezitări sau prelungiri în vorbire, îngrijorează părinţii, care solicită apoi consultul de specialitate.

Evaluarea copilului cu balbism va avea în vedere obţinerea unui istoric complet, cu date referitoare la antecedentele personale şi familiale ale copilului, la dezvoltarea psihomotorie şi, în special, a abilităţilor de limbaj, la relaţiile intrafamiliale şi interacţiunea cu grupul de vârstă, observarea directă a copilului şi cunoaşterea contextului în care apar dificultăţile de vorbire.

Investigaţiile paraclinice pot fi efectuate pentru excluderea afecţiunilor organice în care poate exista modificarea fluenţei limbajului cu balbism: epilepsie cu crize de tip absenţă, traumatisme cranio-cerebrale, boli neurologice cu afectarea inervaţiei laringelui sau a musculaturii laringiene.

Tratamentul asociază, în funcţie de severitate, medicaţia psihotropă cu terapia logopedică (exerciţii de respiraţie şi exersarea mişcărilor fonoarticulatorii), psihoterapia (tehnici de reducere a anxietăţii, de creştere a mecanismelor adaptative în situaţii de suprasolicitare) şi consilierea familiei (evitarea criticilor, a atitudinii excesiv de anxioase sau excesiv de autoritare, acceptare).

Paula Grigoroiu

Profesor psihopedagog

Logoped


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Copyright Mindtherapycenter 2019