Va rugam sa asteptati...

Povestea unui adolescent dependent de internet

August 13, 2018 by Simona Druga0
adictie-internet.png

Povestea unui adolescent


Mă numesc Teo şi am 19 ani. Totul a început acum 2 ani, ca o activitate distractivă pentru mine şi, într-un fel, ca să-mi înving plictiseala şi să nu mai stau tot timpul s-o aud pe mama cum mă cicălea. Şcoala era plictisitoare, colegii… nu mai vorbesc, aşa că am găsit un joc care m-a „prins”. Unde mai pui că mă şi pricepeam mai bine decât cei care mai erau pe acolo şi ajunsesem să le dau soluţii…mi-am câştigat respectul! De la un simplu joc…am ajuns la o pasiune…credeam eu! Abia aşteptam să plec de la şcoală, să ajung acasă, să mă aşez pe scaun, la calculator, mama să-mi aducă, în sfârşit, masa şi …acţiune! Cel mai bine era când mama lucra în tura de noapte şi nu trebuia să mai dorm. Uneori, nici nu-mi venea să cred că e deja dimineaţă şi, parcă mi-era puţin foame. Niciodată nu aveam suficient timp. Nu-mi mai păsa de nimeni şi de nimic. În fine… ciclul ăsta fost cam la fel până ce într-o zi, nu ştiu ce am făcut dar ceva m-a trezit! Nu chiar în ziua aia ci după ce m-am văzut pe lista respinşilor. A venit apoi vara, norocoşii au plecat la distracţie, eu am rămas. Am  încercat să fac să nu-mi pese, să mă joc în continuare, dar parcă nu mai avea acelaşi gust. Aveam chef să ies, să scap, să vorbesc cu cineva, oricine, doar să  uit de inutilitatea asta care era peste tot în mine…

Acum, învăţ…să am o viaţă, să mă re-conectez la viaţă! Acum pot să-mi uit telefonul acasă fără să-mi pese, pot să citesc o carte şi să mi se pară interesantă, pot să-i ascult pe alţii şi să cred că au ceva de spus!

 

CE ESTE DEPENDENŢA DE INTERNET?

Deşi Internetul a devenit una dintre cele mai importante resurse de informaţii, utilizarea necontrolată, patologică a Internetului – adică, dependenţa de Internet – poate avea un impact negativ asupra performanţelor şcolare, a relaţiilor de familie şi asupra stării emoţionale a adolescenţilor, fiind un comportament cu semne şi simptome similare cu cele ale oricărei alte dependenţe.

Dependenţa de Internet este definită ca o pierdere compulsivă a controlului impulsurilor legate de utilizarea Internetului (jocuri online, reţele sociale, sesiuni-maraton de navigare pe Internet) care implică în principal dependenţa psihologică de Internet iar simptomele sunt comparabile cu ale altor comportamente adictive, cel mai apropiat fiind jocul de noroc patologic.

Aproape fiecare studiu efectuat pe această temă a identificat nu numai o corelaţie directă între vârstă şi dependenţa de Internet, ci şi, de asemenea, o corelaţie între vârstă şi neglijarea responsabilităţilor legate de muncă sau şcoală. Prin urmare, adolescenţii şi adulţii tineri sunt mai susceptibili de a fi dependenţi de Internet decât orice altă grupă de vârstă, şi în rândul tuturor persoanelor care suferă de această dependenţă, adolescenţii şi adulţii tineri sunt mai susceptibili de a-şi neglija de muncă  şi şcoala decât adulţii mai mari cu acelaşi tip de comportament dependent.

Un studiu efectuat la Universitatea Stanford a constatat că aproape unul din opt americani suferă de cel puţin un semn al abuzului problematic de Internet (deşi acest lucru, în sine, nu constituie dependenţă). Prevalenţa dependenţei de Internet în rândul adolescenţilor a fost estimată la 6,7% în Hong Kong (Fu et al., 2010), 12% în Asia (Hechanova & Czinc, 2008) şi 10,7% în Coreea de Sud (Park et al., 2008).

Abuzul de internet este atât de frecvent încât DSM (“Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale), care este publicat de Asociaţia Americană de Psihiatrie, are în vedere, în prezent, adăugarea unui asemenea diagnostic în următoarea sa ediţie propusă  pentru publicare, alături de alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea bipolară, schizofrenie şi tulburările de personalitate.

Dependenţa de Internet acoperă o varietate de comportamente şi de probleme de control al impulsurilor, care includ:

  • Dependenţa de sex virtual (Cybersex addiction) – utilizarea compulsivă a pornografiei pe Internet are un impact negativ asupra relaţiilor intime din viaţa reală. Sexualitatea sănătoasă este o experienţă de viaţă integrată, în timp ce, comportamentul sexual virtual este un mijloc de a depăşi emoţii negative, plictiseala, anxietatea, problemele de cuplu, dificultăţile de relaţionare sau din nevoia de a simţi că eşti important, dorit sau puternic.
  • Dependenţa de relaţionare virtuală (Cyber-Relationship addiction) – dependenţa de reţele sociale, camere de chat şi mesagerie, până la punctul în care prietenii virtuali, on-line devin mai importanţi decât relaţiile cu familia şi prietenii din viaţa reală, care ajunge să pară goală şi lipsită de bucurie. Această realitate falsă devine deosebit de periculoasă şi determină o dependenţă mult mai severă decât celelalte tipuri de comportamente legate de Internet. Atunci când este utilizat în mod responsabil, Internetul poate fi un loc minunat pentru a interacţiona pe plan social, a întâlni oameni noi şi a iniţia chiar relaţii romantice. Cu toate acestea, relaţiile on-line pot fi, de multe ori, mai intense decât cele din viaţa reală şi pot depăşi toate aşteptările realiste. O altă problemă este faptul că, în aproximativ 50% din cazuri, oamenii mint despre vârsta lor, greutatea, ocupaţia, starea civilă sau adoptă identităţi false, uneori chiar de gen.
  • Comportamente compulsive pe Internet (Net Compulsions) – joc de noroc patologic, utilizarea compulsivă a site-urilor de cumpărături sau licitaţii online, care conduc, de multe ori, la probleme financiare. Persoanele cu asemenea comportamente cumpără lucruri de care, de cele mai multe ori, nu au nevoie şi pe care nu şi le pot permite, cu scopul de a experimenta bucuria introducerii ofertei câştigătoare.
  • Supraîncărcarea informaţională (Information overload) – comportament compulsiv de căutarea în baze de date sau navigare pe internet (web surfing, browsing), având ca efect randament profesional mai scăzut şi interacţiune socială redusă.
  • Dependenţa de calculator (Computer addiction) – utilizare excesivă a jocurilor pe calculator off-line (Solitaire, Minesweeper) sau a programelor de calculator.

 

DE CE ADOLESCENŢII SUNT CEI MAI VULNERABILI?

Dezvoltarea tot mai aprofundată a tehnicilor de imagistică cerebrală a permis, în ultimii ani, identificarea modificărilor care apar în unele părţi ale creierului în anii adolescenţei şi înţelegerea comportamentelor caracteristice acestei vârste.

Creierul adolescenţilor este încă în curs de dezvoltare, cele mai multe modificări fiind observate în cortexul prefrontal, care reprezintă acea parte din creier responsabilă pentru planificarea acţiunilor, controlul impulsurilor, organizarea şi abilitatea de a lua decizii responsabile şi de a rezolva probleme. Acest lucru indică faptul că, centrul de control executiv al creierului este încă în curs de formare şi imaturitatea din anumite regiuni predispune adolescenţii la comportamente cu risc crescut.

Procesul de maturizare are loc dinspre partea posterioară a creierului înspre regiunile frontale, prin urmare, cercetătorii au observat că abia la vârsta de aproximativ douăzeci şi cinci de ani creierul nostru dobândeşte toate mecanismele necesare pentru controlul adecvat al impulsurilor şi capacitatea de a lua decizii raţionale. În adolescenţă, mecanismele de control sunt mai puţin dezvoltate şi, de aceea, eşti mai predispus la a acţiona impulsiv şi bazându-te mai mult pe instinct decât pe raţiune atunci când te confrunţi cu situaţii stresante sau cu emoţii intense, fără să poţi aprecia corect consecinţele imediate ale acţiunilor tale.

Neurologii folosesc termenul „neuroplasticitate” pentru a exprima capacitatea creierului de a se modifica şi de a dezvolta modele noi de transmitere a informaţiilor. Neuroplasticitatea este implicată în procesul de învăţare, precum şi în controlul emoţional. Această caracteristică a creierului de a se schimba este extrem de crescută la vârsta adolescenţei, când comportamentele şi abilităţile sunt extrem de maleabile, fapt ce creează atât oportunităţi cât şi numeroase vulnerabilităţi. Prin neuroplasticitate, creierul caută modalităţi de lucru diverse pentru a funcţiona eficient iar atunci când unele activităţi ajung să facă parte din rutina unui adolescent, conexiunile utilizate pentru realizarea acestora sunt întărite. Experienţele repetate creează reţele de conexiuni sinaptice iar acestea devin mai puternice şi mai complexe prin utilizarea lor constantă. La aproximativ 11 sau 12 ani, căile mai puţin utilizate ajung să intre în declin şi în cele din urmă dispar – după principiul „use it or loose it”. Dacă un adolescent este pasionat de muzică, sport sau lectură, celulele şi conexiunile care contribuie la însuşirea acestor abilităţi vor fi cele mai dezvoltate. Dacă interesele sale sunt pentru jocuri video, vor supravieţui celulele şi conexiunile activate în timpul acestora. Conexiunile ineficiente sau slabe sunt „tunse” în acelaşi mod în care un grădinar ar tunde un copac sau un tufiş, oferindu-i forma dorită.

Pierderea conexiunilor interneuronale (pruning) neutilizate în adolescenţă este un proces de reorganizare a unor procese importante, cum ar fi, inhibiţia răspunsurilor, memoria de lucru, abilitatea de a opera cu mai multe concepte în acelaşi timp, de a acumula noi informaţii, ignorând cu mai multă uşurinţă informaţia irelevantă, de a înţelege logica argumentelor celorlalţi. Această pierdere este sănătoasă pe termen lung şi elimină reţele care nu sunt necesare pentru a face loc unor lanţuri de celule nervoase mai eficiente şi mai rapide de procesare a informaţiilor pe măsură ce devenim adulţi.

Cercetarea ştiinţifică asupra creierului a arătat că adolescenţii nu procesează informaţiile, evenimentele şi activităţile din lumea care îi înconjoară în acelaşi mod ca adulţii. S-a constatat, prin urmare, că abilitatea adolescenţilor de a interpreta expresiile faciale (frica, furia, alte stări emoţionale) este de multe ori greşită deoarece cortexul prefrontal în curs de dezvoltare este foarte puţin implicat în capacitatea de a înţelege mesajele non-verbale ale altora.

Ritmul biologic al somnului în adolescenţă este diferit de cel al adulţilor deoarece melatonina, un hormon necesar pentru somn, devine disponibilă la adolescenţi la ore mai înaintate, seara şi rămâne în organism mai mult, spre dimineaţă, spre deosebire de adulţi. Privarea de somn poate afecta starea de dispoziţie, performanţa, atenţia, învăţarea, comportamentul şi funcţiile biologice.

Dezvoltarea creierului în adolescenţă este diferită la fete faţă de băieţi. Astfel, la fete dezvoltarea şi reorganizarea creierului începe mai devreme decât la băieţi.

Experţii spun că, la vârsta de 16-17 ani, în comparaţie cu adulţii, adolescenţii sunt, în medie, mai impulsivi, mai agresivi, mai instabili din punct de vedere emoţional, îşi asumă mai multe riscuri, sunt mai reactivi la stres, mai vulnerabili la presiunea grupului, mai predispuşi la a supraestima efectele deciziilor pe termen scurt şi lung şi au tendinţa de a nu lua în considerare modalităţi alternative de acţiune.

CARE SUNT SEMNELE DEPENDENŢEI DE INTERNET?

Atunci când te simţi mai confortabil cu prietenii de pe Facebook decât cu cei reali sau nu te poti opri din jocuri video, jocuri de noroc sau pur şi simplu, surfing, chiar şi atunci când acestea au consecinţe negative asupra vieţii tale, ai toate şansele să te afli în pragul unei dependenţe.

  1. Ai o dorinţă sau un impuls puternic de a folosi internetul şi ai un sentiment de euforie atunci când te afli on-line.
  2. Reducerea timpului pe care îl petreci pe Internet sau oprirea Internetului duce la simptome de sevraj (de exemplu, stare generală proastă, nelinişte, iritabilitate, lipsă de concentrare, tulburări de somn) şi simptomele mai sus menţionate pot fi ameliorate prin înlocuire cu dispozitive electronice similare (de exemplu, TV, jocuri portabile, jocuri de noroc).
  3. Ai nevoie să prelungeşti continuu timpul de utilizare a Internetului, precum şi gradul de implicare în activităţile pe Internet pentru a atinge un sentiment de satisfacţie. Eşti continuu preocupat de activităţile pe calculator atunci când nu te afli în faţa acestuia, petreci pe Internet mai mult timp decât intenţionezi.
  4. În ciuda cunoştinţelor pe care le ai privind efectele sale nocive, îţi este greu să te opreşti din utilizarea Internetului. Atunci când ceilalţi încearcă să te oprească, îţi aperi cu înverşunare dreptul de a utiliza calculatorul aşa cum doreşti, indiferent dacă oamenii din viaţa ta se simt lăsaţi pe dinafară şi neglijaţi.
    5. Ai dificultăţi în a controla durata de timp pe care o petreci pe Internet şi eforturile de a diminua acest timp şi de a-ţi controla comportamentul on-line au eşuat de mai multe ori.
  5. Ca urmare a utilizării Internetului, interesele tale pentru activităţi sociale şi recreaţionale sunt reduse sau absente, îţi neglijezi prietenii şi familia. Simţi că nimeni din viaţa “reală” nu te înţelege mai bine decât prietenii tăi on-line.
  6. Utilizarea Internetului este uneori, o modalitate de a scăpa de probleme sau de a masca unele sentimente negative.
  7. În faţa profesorilor, a colegilor de şcoală, prietenilor sau profesioniştilor ai tendinţa de a nega sau de a minimaliza importanţa pe care o acorzi Internetului şi te simţi vinovat. Ai o stare de anxietate sau depresie atunci când ceva sau cineva scurtează timpul sau întrerupe planurile tale de a utiliza computerul.
  8. Neglijezi îndeplinirea sarcinilor la şcoală sau acasă şi laşi totul pe ultima sută de metri.
  9. De multe ori sari peste orele de somn pentru a petrece timp la calculator
  10. Prezinţi simptome/disconfort fizic: dureri de spate şi gât, dureri de cap, te-ai îngrăşat sau ai scăzut în greutate, sindrom de tunel carpian, tulburări de vedere, senzaţie de uscăciune sau înţepături la nivelul ochilor, tulburări de somn.

 

 

EŞTI DEPENDENT DE INTERNET?

Pornind de la criteriile DSM IV pentru jocul de noroc patologic, Kimberly Young (1998) a propus un chestionar (Internet Addiction Test) cu 8 întrebări pentru identificarea dependenţei de calculator.

  1. Ai sentimentul că eşti preocupat de internet ?
  2. Ai impresia că trebuie să petreci din ce în ce mai mult timp pe Internet pentru a obţine o stare de bine?
  3. Pierzi controlul timpului petrecut pe Internet ?
  4. Ai senzaţia de iritabilitate când te opreşti din utilizarea Internetului?
  5. Foloseşti internetul pentru a scăpa de probleme, pentru a-ţi “ridica moralul”?
  6. Ai minţit familia şi prietenii pentru a putea prelungi timpul dedicat Internetului?
  7. Ai riscat pierderea relaţiilor sociale, a serviciului, oportunităţile pentru o carieră profesională sau educativă?
  8. Ai devenit mai neliniştit odată ce ai înterupt activitatea on-line şi te gândeşti la cea viitoare?
  9. Rămâi conectat mai mult timp decât era prevăzut?

O persoană este considerată dependentă dacă răspunde cu DA la cel puţin 5 criterii enumerate mai sus.

 

CUM DEVIN OAMENII DEPENDENŢI DE INTERNET?

Mulţi dintre noi avem tendinţa de a ne petrece mai mult timp pe Internet atunci când ne simţim singuri sau suntem copleşiţi de sentimente neplăcute, în căutarea unui mod de a scăpa de plictiseală sau a uita, pentru moment, de problemele care ne provoacă disconfort. Nu toţi devenim, însă, dependenţi.

Există o serie de diferenţe între cei care utilizează Internetul într-un mod sănătos şi cei care nu. De exemplu, persoanele dependente s-au dovedit a fi mult mai atrase de aplicaţii interactive, cum ar fi chat şi cumpărături, în timp ce non-dependenţii folosesc Internetul aproape exclusiv pentru trimiterea de e-mail şi căutarea de informaţii. Unii cercetători afirmă că utilizatorii sunt dependenţi de materialele pe care le găsesc pe Internet nu la mediul în sine (Davis, 2001; Griffiths, 2000).

Studiile au arătat că cei mai expuşi la riscul de dependenţă sunt adolescenţii şi adulţii tineri, iar dintre aceştia, băieţii şi cei cu anumite vulnerabilităţi temperamentale cum ar fi timiditatea, stima de sine scăzută, competenţe emoţionale şi sociale scăzute, comportamente de risc (consum de alcool, droguri, joc de noroc patologic), competenţe slabe de gestionare a timpului. Adolescenţii dependenţi de internet sunt mai introvertiţi şi mai timizi în interacţiuni sociale faţă-în-faţă şi preferă singurătatea, activităţile solitare.

Există, prin urmare, anumiţi factori de risc dovediţi pentru dependenţa de Internet şi dependenţa de calculator:

  • Anxietatea – o persoană cu tulburare de anxietate poate utiliza Internetul pentru a-şi distrage atenţia de la îngrijorările sau temerile pe care le prezintă.
  • Depresia – Internetul poate fi considerat un mijloc de evadare din starea de tristeţe dar dependenţa poate înrăutăţi lucrurile, prin izolare şi singurătate.
  • Alte dependenţe – mulţi dependenţi de Internet suferă de alte dependenţe, cum ar fi, dependenţa de droguri, alcool, jocuri de noroc şi sex.
  • Lipsa suportului social – reţelele de socializare on-line sau jocurile online sunt utilizate ca o modalitate de a stabili noi relaţii şi de a solicita ajutor.

 

CUM MĂ POATE AFECTA UTILIZAREA INTERNETULUI?

Ne bucurăm de toate beneficiile Internetului şi pentru mulţi dintre noi este, de asemenea, un instrument indispensabil pentru muncă, educaţie şi comunicare. Utilizarea atât de frecventă a Internetului a apărut din nevoia din ce în ce mai mare a oamenilor de a avea acces la informaţii şi de a comunica într-un mod cât mai eficient şi mai rapid. Treptat, spaţiul virtual a început să înlocuiască multe aspecte ale vieţii de zi cu zi şi din ce în ce mai mulţi oameni îl consideră locul în care se simt cel mai confortabil.

Aşa cum tot ceea ce facem şi cum toate lucrurile care ne înconjoară au o influenţă, fie ea pozitivă sau negativă, asupra noastră, şi Internetul are părţile sale bune şi părţile sale rele. Un studiu realizat în 2008 de “Semel Institute for Neuroscience and Human Behavior” la UCLA a demonstrat, pornind de la ideea “neuroplasticităţii”, că, la persoanele de vârstă medie şi înaintată care petrec timp navigând pe Internet, apariţia declinului cognitiv caracteristic bolii Alzheimer sau demenţei, a fost prevenită sau chiar împiedicată. Aşadar, unul dintre avantajele utilizării Internetului este faptul că ne menţine creierele active, continuând să învăţăm pe măsură ce îmbătrânim.

În timp ce timpul petrecut pe Internet poate fi extrem de productiv, fiind un instrument educaţional foarte util prin intermediul numeroaselor resurse pe care le oferă, la copiii şi adolescenţii care petrec prea multe ore on-line, acest comportament poate interfera cu dezvoltarea psihologică, fiziologică, socială şi mintală şi poate determina neglijarea activităţilor legate de şcoală, abilităţi sociale reduse cu relaţii interpersonale defectuoase şi izolare faţă de cei de aceeaşi vârstă şi chiar faţă de membrii familiei, comportamente agresive, depresie, deprivare de somn care determină scăderea capacităţii de concentrare, oboseală cronică şi slăbirea sistemului imunitar, cu consecinţe grave asupra sănătăţii fizice.

Există din ce în mai multe studii legate de impactul negativ al supraîncărcării cu informaţie şi utilizării excesive a Internetului. Deşi ţi se pare greu de crezut, efectele pot fi mai severe decât cele ale unei boli cronice:

 

  • Perturbări ale stării de sănătate fizică:

 

–          Obezitate – prin lipsa activităţii fizice, rutine de masă şi comportament alimentar nesănătos

–          Deformări ale coloanei vertebrale – scolioze, cifoze

–           Sindrom de tunel carpian – durere şi senzaţie de amorţeală în mâini şi la nivelul articulaţiilor mâinii

–          Crize de epilepsie – prin fotosensibilitate

–          Tulburări de vedere

–          Dureri de cap, ameţeli

 

  • Tulburări emoţionale şi modificări ale comportamentului:

 

–          Anxietate

–          Depresie

–          Fobie socială

–          Refuz/absenteism şcolar

–          Comportament agresiv

–          Izolare socială

–          Integrarea experienţelor virtuale în viaţa reală şi eşec în plan social

 

  • Modificări complexe în circuitele cerebrale

 

În centrul creierului nostru se află structuri cerebrale conectate printr-o reţea neuronală complexă care formează „sistemul de recompensă”. Activităţile care stimulează această reţea neuronală sunt asociate cu sentimente de bine, satisfacţie, plăcere, confort, sentimente care au fost denumite recompense şi care determină o întărire pozitivă a acestor activităţi. Una dintre structurile principale ale circuitelor de recompensă este sistemul limbic, care se dezvoltă şi se maturizează cel mai rapid, între 15 şi 18 ani, fapt ce creşte vulnerabilitatea adolescenţilor în faţa activităţilor care provoacă plăcere.

Cum funcţionează aceste sistem de recompensă?

Imaginează-ţi că nu ai mâncat toată ziua şi cineva îţi oferă un sandwich mare, apetisant. Cele cinci simţuri adună informaţii din mediul înconjurător şi trimit semnale către creier, informându-l că există un sandwich yummy în faţa ta. Într-o altă parte a creierului există circuite care „ştiu” că atunci când mănânci un sandwich, nu îţi va mai fi foame şi te vei simţi bine. Pe baza acestor informaţii, creierul trimite organismului tău comanda de a ridica sandwich-ul şi de a-l mânca, iar după ce vei face acest lucru  AscultaţCitiţi fonneuronii din circuitul de recompensă vor determina eliberarea de dopamină (o substanţă chimică din creier, denumită „neuromediatorul plăcerii”) şi aceasta te va face să simţi plăcere. Odată obţinută această recompensa (starea de bine), dopamina eliberată va activa regiuni ale creierului care vor memora sentimentele de plăcere pe care le-ai experimentat. Ori de câte ori vei repeta acest comportament creierul tău îşi va aminti că ceva important se întâmplă şi va răspunde printr-o creştere din ce în ce mai mare a nivelului de dopamină, pentru a menţine aceste stări.

Comportamentele care provoacă dependenţă (fumatul, consumul de alcool, consumul de droguri, jocurile de noroc, jocurile video) stimulează acelaşi sistem de recompensă, însă acestea pot elibera o cantitate de dopamină de 2 până la de 10 ori mai mare decât în cazul recompenselor naturale ( comportament alimentar, activitate sexuală). Aşa cum avem tendinţa de a reduce volumul unui radio care se aude prea tare, creierul se adaptează la încărcarea excesivă cu dopamină prin scăderea producţiei proprii de dopamină sau prin reducerea numărului de receptori pentru dopamină din circuitul de recompensă. Ca urmare, impactul dopaminei asupra sistemului de recompensă este scăzut, reducând capacitatea persoanei dependente de se bucura de comportamentele care i-au produs, anterior, plăcere. Aceasta va avea nevoie de creşterea implicării în acel comportament (creşterea cantităţii de alcool/drog, a timpului petrecut pe Internet/jocuri) pentru a stimula creierul să producă o cantitate de dopamină suficientă pentru a atinge efectul de plăcere iniţial.

 

Timpul petrecut on-line devine o problemă atunci când ajunge să absoarbă prea mult din timpul tău, facându-te să-ţi neglijezi relaţiile, munca, şcoala sau alte lucruri importante din viaţa ta.

 

CUM POŢI PREVENI DEPENDENŢA DE INTERNET?

Au fost elaborate diverse strategii pentru educaţia utilizării sănătoase a Internetului în rândul adolescenţilor. Acestea se bazează atât pe recomandări legate strict de controlul comportamentelor on-line cât şi pe prevenirea altor tulburări asociate acestei dependenţe, de ex. fobia socială, tulburările dispoziţiei, disfuncţiile familiale, eşecul pe plan academic şi profesional.

  1. Identifică şi încearcă să rezolvi la timp orice probleme care te pot face vulnerabil: depresie, stress, anxietate, probleme cu alcool/droguri.
  2. Construieşte-ţi abilităţi de adaptare: învaţă cum poţi face faţă furiei, depresiei, timidităţii.
  3. Îmbunătăţeşte-ţi şi consolidează relaţiile sociale – rezervă timp pentru interacţiune cu prietenii şi familia, caută grupuri cu interese comune, cum ar fi, o echipă de sport, colegi de clasă sau cu pasiuni comune.
  4. Monitorizează timpul petrecut pe Internet – notează într-un jurnal cât de mult utilizezi Internetul pentru activităţile legate de şcoală/muncă şi cât pentru activităţi de socializare on-line/browsing/surfing/jocuri etc. Există momente din zi când utilizezi Internetul mai mult? Există zile când pierzi noţiunea timpului sau te „blochezi” on-line mai mult decât ai intenţionat?
  5. Încearcă să utilizezi metode de time-out, de exemplu, setează o alarmă, programează închiderea automată a calculatorului la anumite ore ale zilei sau la aceeaşi oră, în fiecare seară.
  6. Înlocuieşte calculatorul cu activităţi sănătoase. Dacă eşti plictisit sau te simţi singur, rezistă impulsului de a reveni on-line şi încearcă alte modalităţi de a-ţi petrece timpul (inivită un prieten la masă, în oraş sau la o plimbare)
  7. Întreabă-te: “Ce am pierdut cât timp am stat pe net?”, „Ce puteam face în loc să stau toată ziua în joc?”.
  8. Caută prieteni şi cunoştinţe care nu consideră Internetul „THE FINAL DESTINATION”.
  9. Păstrează-te conectat la viaţa reală – citeşte ziare, intră în magazine de carte şi muzică, participă la evenimente de divertisment, concerte, teatru, întreceri sportive.
  10. Foloseşte Internetul după principiul „scopul scuză mijloacele” – caută informaţii, economiseşte timp. Există, totuşi, şi aspecte pozitive legate de utilizarea Internetului!

 

Dr. Simona Druga

Medic psihiatru copii și adolescenți


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


Copyright Mindtherapycenter 2024