Va rugam sa asteptati...

Despre tulburãrile de limbaj cu logoped Paula Griogoroiu

July 5, 2017 by admin
voce-alla-voce-tandem-6.jpg

      1.Care sunt tulburarile de limbaj?

O clasificare a tulburarilor de limbaj, unanim acceptata este cea a d-lui profesor E.Verza:

     Tulburarile de pronunţie:

  • dislalia;
  • rinolalia;
  • dizartria

Tulburarile de ritm şi fluenţa a vorbirii:

  • balbaiala;
  • logonevroza;
  • tahilalia;
  • bradilalia;
  • aftongia;
  • tulburari pe baza de coree.

Tulburarile de voce:

  • afonia;
  • disfonia;
  • fonastenia;

Tulburarile limbajului citit-scris:

  • alexia;
  • dislexia;
  • agrafia;

    Tulburarile polimorfe de limbaj:

  • alalia;

Tulburarile de dezvoltare a limbajului:

  • mutism psihogen;
  • intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii.

 

  1. Care sunt cele mai frecvente tulburari de limbaj cu care te confrunţi in practica ta?

 Ȋn ultima perioada am intalnit foarte multe cazuri de copii care prezinta intarziere in dezvoltarea limbajului expresiv/ receptiv –  in aceste cazuri apariţia cuvintelor are loc dupa doi ani, doi ani şi jumatate, vocabularul fiind format doar din 20-30 de cuvinte, pana la varsta de trei ani acestia nu formeaza propoziţii simple. Evoluţia aparatului fonoarticulator stagneaza dupa perioada lalaţiunii, vocalele sunt prezente, omit consoanele mai dificil de pronuntat din cuvintele ce contin grupuri consonantice, copilul are dificultaţi in trecerea de la limbajul intern la cel extern precum si de intelegere a mesajului verbal al interlocutorului. Acesti copii au un vocabular saracacios si se exprima de obicei in cuvinte-cheie care substituie propozitia simpla.

Dislalia este o tulburare de pronuntie des intalnita in cabinetele logopedice – la copilul anteprescolar aceasta tulburare este de natura fiziologica, ca urmare a nedezvoltarii suficiente a aparatului fonoarticulator si a sistemelor cerebrale implicate in actul vorbirii.  Sunetele cele mai frecvent afectate sunt cele care apar mai tarziu in vorbirea copiilor: vibranta r, siflantele s, z, şueratoarele s, j, etc.

Dislalia fiziologica se refera la dificultatile de pronuntie care apar la majoritatea copiilor si care sunt firesti, au caracter temporar, nu se fixeaza si nu se mentin dupa varsta de 4-5 ani. Dupa acesta varsta dislalia poate fi considerata defectologica si necesita interventie logopedica pentru a evita permanentizarea unui mod defectuos de vorbire.

O alta tulburare cu care m-am confruntat este balbaiala. Balbaiala este definita ca o tulburare a ritmului şi fluenţei vorbirii in care cursivitatea exprimarii este grav afectata. Balbaiala are o gama diferita de manifestare, ce consta in repetarea unor silabe la inceputul şi mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau prin apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care impiedica desfaşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

La prescolari intalnim balbaiala fiziologica – ocazionala -care apare datorita unui conflict intre dorinta copilului de a spune cat mai mult si repede ceea ce gandeste si posibilitatile limitate de exprimare, tulburare ce nu intra in sfera patologicului; in cazul balbaielii patologice  aceasta tulburare de vorbire inseamna pentru copil, mai mult decat alterarea ritmului si fluentei comunicarii orale; balbaiala afecteaza totodata psihicul (sentimente de rusine, culpabilizare, frustrare, stima de sine scazuta) si comportamentul (modalitati prin care se incearca mascarea dificultatii de exprimare).

Des intalnite sunt si cazurile de copii cu dislexo-disgrafie. Dislexia este definita ca dificultatea de a citi, manifestata prin tulburari la nivelul perceptiei auditive, optice si a celei kinestezice, ca semne revelatoare. Dificultaţile in deprinderea citirii se refera atat la corectitudine, cat si la modul constient, curent si expresiv, pe care copilul trebuie sa il realizeze in timpul cititul.

Disgrafia este incapacitatea copilului cu limbaj, auz, dezvoltare cognitiva normala, de a invata corect si de a utiliza constant scrisul in conditiile de scolarizare normala. Structurile perceptive de la nivelul auditiv, vizual si kinestezic implicate in invatarea limbajului scris, precum si structurile spatio-temporale implicate, sunt elementul central in intelegerea si terapia actului lexico-grafic.

 

  1. Cat de importanta este implicarea parintilor in terapia logopedica? In ce fel ar trebui parintii sa se implice?

Implicarea parintilor este cea mai importanta, contextul familial este primul in care apare si se dezvolta comunicarea. Parintii sunt primi care asista la incercarile de comunicare ale bebelusului, inainte de insusirea limbajului verbal, copilul mic comunica prin mimica, plans, gangurit –  parintii sunt cei care incurajeaza si apreciaza pozitiv efortul copilului de exprimare. Tot parinţii sunt primii care ofera copilului modelul verbal, in primele luni de viaţa copilul invaţa sa imite sunetele facute de alte persoane, sa repete silabe, sa combine doua silabe diferite sub forma de joc verbal, sa vocalizeze ca raspuns la vorbirea altei persoane.

Iata cat de importanta este implicarea parinţilor in formarea si dezvoltarea abilitaţilor de comunicare (atat in ceea ce priveste receptarea mesajului verbal cat si in insusirea exprimarii orale). Cazurile care ma fac sa privesc cu mandrie spre profesia mea sunt cele in care familia a devenit partener activ in actul terapeutic-recuperator. Una/ doua sedinţe logopedice pe saptamana sunt insuficiente pentru a inlocui modul defectuos de exprimare cu unul corect.

Reusita in corectarea tulburarilor de limbaj este condiţionata de implicarea familiei,  terapia logopedica nu se rezuma doar la lucrul cu copilul, ci implica si consilierea familiei. Dupa fiecare sedinţa familia  primeste sfaturi in ceea ce priveste consolidarea abilitaţilor verbale exersate in cabinet.

 

  1. Exista o convingere conform careia parinţii amana venirea la logoped, considerand ca o data cu cresterea in varsta copilul isi va corecta singur limbajul. Esti de acord cu aceasta?

Nu, in calitate de parinte cred ca e mai bine sa elimin orice suspiciune si sa fiu sfatuita de un specialist decat sa las timpul sa treaca in defavoarea copilului meu. Sunt unele tulburari de limbaj de natura fiziologica (vorbeam mai devreme de dislaliile care sunt firesti pana la varsta de 4 ani, 4 ani si jumatate, de balbaiala data de decalajul intre ceea ce vor sa exprime si posibilitaţile psiho-fizice de care dispun copiii mici), insa sunt si tulburari de limbaj care nu trec de la sine, adesea aceste tulburari fiind asociate unor tulburari mai grave.  Ȋn aceste cazuri copiii  au nevoie de programe de intevenţie timpurie, de abordarea unei intregi echipe terapeutice (medic psihiatru, medic ORL, psiholog, ortodont, etc).

Pentru orice suspiciune parinţii trebuie sa se adreseze unui specialist; constat cu bucurie ca in ultimii ani exista o mai mare deschidere catre aceasta specialitate, am avut ocazia sa intalnesc in cabinetul logopedic parinţi dornici sa fie sfatuiţi cum sa-si abordeze/stimuleze  copiii.

Ȋn fond vizita la un specialist ii va ajuta pe parinţi sa-si schimbe modul de abordare, sa-si stabileasca niste obiective in jocul cu copilul, evitand permanentizarea unor  tulburari de vorbire ocazionale.

 

  1. Cand ar trebui sa se adreseze parinţii unui logoped? Care ar fi cel mai potrivit moment pentru inceperea terapiei logopedice?

Nu exista un moment standard, e bine ca parinţii sa se adreseze logopedului atunci cand observa unele dificultaţi ale copilului in insusirea si dezvoltarea limbajului.  Daca in urma unei evaluari complexe a limbajului logopedul constata ca tulburarea e de natura fiziologica atunci parinţii vor primi un program individualizat de dezvoltare/ stimulare a abilitaţilor de comunicare  si vor stabili o noua intalnire  cu logopedul peste 3/6 luni  (deci aceasta intalnire nu poate fi decat benefica pentru copil).

Ȋn cadrul evaluarilor logopedice  am vazut copii cu varsta de peste1 an, insa copiii cuprinsi in programul de terapie logopedica au varste de peste 2 ani;  pacientii cei mai mici sunt cei cu tulburare  in dezvoltarea limbajului;  pentru terapia logopedica a balbaielii parintii sunt mai intai sfatuiti cum sa abordeze copilul acasa, stabilim intalniri periodice,  iar terapia propriu-zisa o incepem dupa 3 ani;  in cazul dislaliilor incepem terapia logopedica dupa 4 ani si jumatate ideal este ca pana la schimbarea dentitiei sa corectam sunetele defectuoase.  Ȋn cazul dislexo-disgrafiilor putem incepe terapia logopedica dupa terminarea clasei I, din pacate majoritatea parintilor si invatatorilor ignora dificultatile copilului in achizitionarea scris-cititului si abia dupa clasa a IV a cand copilul este in pragul unui esec scolar incep sa caute solutii pentru aceste probleme.

Logoped Paula Griogoroiu

Copyright Mindtherapycenter 2021